Între 27 octombrie și 29 noiembrie Biblioteca Reginald J.P. Dawson (1967 boul. Graham, VMR, H3R 1G9) găzduiește o expoziție a membrilor grupului Table Ronde sur l’Art de Mont-Royal (ARTTRAM) intitulată Le bleu dans tous ses états. Printre cei peste 30 de artiști participanți se află și trei pictorițe de origine română: Tatiana Șragăr, Doina Falcon și Eva Halus.
Spațiul expozițional nefiind foarte mare, fiecare artist participă cu câte o singură lucrare, de maxim 38”x38”. Alături de tema propusă, care face din albastru regele culorilor, această constrângere a motivat artiștii expozanți să arate publicului lucrări excepționale, în care albastrul „respiră” de la Pământ până la nori.
Tatiana Șragăr expune tabloul Revelstoke Heights – Munții Stâncoși (24”x28”), executat în ulei și lucrat după o priveliște din avion peste Revelstoke.
„Tot efortul meu artistic s-ar rezuma în a reda frumusețea naturii, pe apă, pe munți, pe câmpie și pe toate meridianele lumii, de la florile din glastră la cerul albastru al Munților Stâncoși, de la iarba verde din grădină, la priveliștea pădurilor arse din vestul Canadei. Totul în natură mă uimește și mă inspiră”, spune pictorița Tatiana Șragăr.
Doina Falcon participă cu tabloul Tristesse, o lucrare de mari dimensiuni (37”x24”), executată în acrilic. Iată ce ne-a mărturisit ea: „Am lucrat enorm la acest tablou. A fost ca o confruntare cu mine însămi. Am încercat să redau o femeie cu brațele ridicate, într-un gest de abandonare. Am vrut ca prin rochia subțire ce o îmbracă să i se ghicească corpul. Tehnicile aplicate au fost noi pentru mine și mi-au cerut efortul a numeroase zile până să obțin efectul scontat. Și cel mai dificil de reprodus a fost chipul femeii, cu expresia capului înclinat și privirea pierdută. Culoarea albastră nu putea decât să completeze perfect starea sufletească a personajului, stare pe care sper că am transmis-o privitorului”, încheie artista.
Eva Halus expune un studiu în acuarelă (40x30cm) după celebrul tablou Nașterea Afroditei al pictorului renascentist Sandro Botticelli (1445-1510).
„Albastrul pentru mine are multiple dimensiuni și crează universuri multiple chiar. Albastrul este înainte de toate coordonata viselor și aspirațiilor, dar și a adâncurilor și a misterului. Este marea, oceanul în toate nuanțele de albastru-gri și albastru-verzui”, spune artista.
„Am ales acest tablou pentru expoziția Le bleu dans tous ses états deoarece el incorporează o mulțime de nuanțe albastru-verzui luminoase, care anunță nașterea lui Venus și care pentru mine înseamnă și timpuri favorabile, renașterea naturii. Botticelli însuși a afirmat despre tabloul lui că a vrut să aducă un omagiu la tot ce are mai prețios natura”, a completat Eva Halus.
Istoria culorii albastre în artă
Tematica acestei expoziții este un bun prilej pentru a face o scurtă incursiune în lumea artei și a simbolisticii asociate culorii albastre. De-a lungul istoriei, albastrul a avut o multitudine de conotații. În lumea antică era asociat puterilor mistice, secole mai târziu a fost asociat regalității, pentru ca mai apoi, în modernitate, să devină culoarea uniformelor de marină, din spitale sau fabrici. În ziua de azi, psihologii susțin că albastrul este intrinsec psihicului uman și că a contribuit la dezvoltarea noastră evolutivă ca vânători-culegători, ce au învățat să supraviețuiască în natură, între cer și ape albastre. Puterea acestei culori este așa de larg acceptată, încât numeroși designeri aleg albastrul pentru a decora spații de lucru, bazându-se pe cercetări care sugerează că ar spori productivitatea și sentimentul de calm.
Albastrul este un pigment foarte popular printre artiști, Picasso, Kadinsky, Yves Klein și mulți alții alegând să își bazeze multe dintre lucrări pe acestă culoare.
Cele mai vechi forme de pigment albastru au fost extrase din lapis lazuli, o piatră semiprețioasă originară din Orientul Mijlociu, în special Afganistan. Timp de milenii, până în secolul XVII, acest pigment a fost importat din Asia via Drumul Mătăsii.
O altă foarte veche nuanță de albastru este albastrul egiptean. Spre deosebire de lapis lazuli, acesta este un pigment sintetic, mai deschis un pic, dezvoltat acum aproximativ 4500 de ani. Din Egipt acest pigment s-a răspândit în Grecia și în Imperiul Roman. Când acesta din urmă a intrat în declin, culoarea a dispărut temporar din uzul cultural.
Mergând pe firul istoriei, pigment albastru cunoscut sub numele de ultramarin a devenit foarte popular în timpul Renașterii italiene. Folosit pe scară largă în Europa începând cu secolul al XII-lea, ultramarinul este una dintre cele mai răspândite culori în istoria artei occidentale. Odinioară mai scump decât aurul, acest pigment de un albastru intens a fost obținut prin măcinarea pietrei de lapis lazuli.
Artiști precum Cimabue, Duccio și Giotto au fost printre primii care au folosit în mod regulat ultramarinul, pe care îl juxtapuneau adesea cu foiță de aur.
În secolele următoare, Raphael, Botticelli și Tițian au continuat să folosească ultramarinul din abundență în lucrările lor de mari dimensiuni.
În iconografia creștină, albastrul a devenit una dintre cele mai sacre culori, lucru datorat și faptului că era foarte scump.
Indigoul, o altă nuanță de albastru, a devenit o vopsea și o culoare importantă în secolele XVI și XVII. Într-atât de importantă încât a declanșat războaie comerciale între țările europene și teritoriile colonizate din cele două Americi, a alimentat comerțul cu sclavi din Africa și a devenit parte din „spectrul de culori” al lui Sir Isaac Newton, pe care l-a publicat pentru prima dată în 1672.
Derivată din planta indigo (Indigofera tinctoria), culoarea a fost importată din India și Egipt tot via Drumul Mătăsii.
Prima vopsea sintetică indigo a fost inventată de chimistul german Adolf von Baeyer în 1878, însă în 1913 a fost înlocuită cu varianta naturală. Aceasta din urmă a fost folosită și la vopsirea blugilor.
Albastrul de Prusia a apărut în Germania în secolul al XVIII-lea, când producătorul elvețian de vopsea Johann Jacob Diesbach a inventat acest pigment sintetizat, mult mai ieftin și mai ușor de creat decât ultramarinul.
Pigmentul a fost utilizat pe scară largă de artiștii japonezi, în special de Katsushika Hokusai, și este asociat cu imprimeuri în lemn, cum ar fi faimosul său Marele val de la Kanagawa.
În timpul perioadei sale albastre (1901-1904), Picasso s-a concentrat pe utilizarea multor nuanțe ale acestei culori, în special albastrul de Prusia. Această perioadă a artistului spaniol a contribuit la întărirea asocierii culorii albastre cu sentimentele de disperare și tristețe.
Un alt artist care a avut o legătură puternică cu albastrul a fost Marc Chagall, cel despre care Picasso spunea: „când va muri Matisse… Chagall va fi singurul pictor care va înțelege ce este culoarea”.
Artistul cu cea mai faimoasă și de durată asociere cu culoarea albastră a fost însă Yves Klein, cel care a vrut să capteze măreția cerului prin intermediul picturii, autonumindu-se un pictor al spațiului. Utilizând ultramarinul, artistul conceptual de origine franceză a realizat circa 200 de lucrări monocromatice în diverse nuanțe de albastru.
În 1960, el a creat propria sa versiune de pigment albastru, cunoscut ca International Klein Blue (IKB).
„Albastrul este invizibilul care devine vizibil”, spunea Klein. „Albastrul nu are dimensiuni, este dincolo de dimensiunile care caracterizează celelalte culori.”
Unde vor mai expune cele trei pictorițe
Pe lângă Le bleu dans tous ses états, cele trei pictorițe participă, în următoarele luni, la câteva alte expoziții.
Ca membră ARTTRAM, Tatiana Șragăr revine în această iarnă cu o nouă expoziție solo la restaurantul Dupond & Dupont din Ville Mont-Royal.
La începutul lunii noiembrie (3-5 noiembrie), Doina Falcon a participat alături de alți pictori membri ai Association des artistes de Beaconsfield la o expoziție găzduită de Centennial Hall (288 boul. Beaconsfield). O altă expoziție colectivă care include lucrările Doinei Falcon este cea de la Maison Trestler (85 chemin de la Commune, Vaudreuil-Dorion), care are loc din 26 octombrie până pe 19 decembrie. Mai multe detalii puteți afla la www.doina.ca.
Eva Halus va avea o expoziție de colaje din hârtie japoneză, care va fi programată de Maison de Culture Côte-des-Neiges în perioada iarnă-primăvară 2024.
