Sezonul electoral este în plină desfășurare în Canada, în vederea alegerilor federale din octombrie. Vizați în mod special de această mobilizare a partidelor politice sunt indecișii, cei care la ora actuală sunt foarte numeroși și au puterea de a determina rezultatul scrutinului. Misiunea candidaților ce vor căuta sufragiile cetățenilor în această toamnă nu este însă deloc una ușoară: în ochii canadienilor, candidații federali prezintă cea mai puțină încredere – mai puțin decât cei provinciali sau municipali.
Partidele politice federale sunt în plină efervescență de pre-campanie. Platformele electorale încep să prindă contur și să iasă din ce în ce mai mult la iveală, iar atacurile la adresa oponenților se înmulțesc. Doar patru din zece canadieni sunt însă absolut siguri de opțiunea lor la votul din octombrie, restul sunt indeciși. De felul în care preferințele acestei importante mase de votanți se vor concretiza în lunile următoare depinde rezultatul alegerilor.
Ca să-i convingă, cei care speră la un fotoliu parlamentar la Ottawa au de învins nu doar nehotărârea sau apatia lor politică, ci și faptul că dintre toți politicienii țării, cei federali sunt priviți cu cel mai mult scepticism și neîncredere. Aceasta este concluzia unui sondaj de opinie realizat de Institutul Angus Reid, intitulat Trust in Government: Canadians wary of politicians and their intentions.
Potrivit sondajului, aproape două treimi dintre canadieni (64%) susțin că, la modul general, politicienii nu prezintă încredere, iar o treime (32%) consideră că aceștia sunt motivați mai degrabă de un „câștig personal” decât de dorința reală de a servi interesele cetățenilor pe care îi reprezintă.
Nemulțumirea vizavi de aleși este mai pronunțată atunci când e vorba de cei la nivel federal. Cifrele sunt grăitoare: procentul celor care au o opinie pozitivă față de politicienii municipali (42%) depășește cu o marjă de trei la unu pe cel al canadienilor care nutresc o opinie nefavorabilă (14%); la nivel federal însă, publicul canadian este în mare parte împărțit în ceea ce îi privește pe aleși.
Mai mult, patru din zece canadieni (38%) sunt de părere că în ultimii cinci-zece ani, calitatea candidaților federali din zona lor a scăzut. Doar 29% afirmă același lucru în privința celor provinciali și și mai puțini (24%) împărtășesc această opinie când vine vorba de cei municipali.
Cei mai sceptici în privința politicienilor par a fi susținătorii Partidului conservator canadian (PCC). Aceștia sunt de două ori mai înclinați decât suporterii Noului partid democratic (NDP) (40% vs. 21%) și de trei ori față de cei liberali (PLC) (13%) să afirme că politicienii candidează din motive de câștig personal, nu pentru a apăra interesele cetățenilor din circumscripțiile lor.
Dacă potențialii votanți ai PCC sunt cei mai sceptici, 71% dintre ei fiind de acord cu afirmația că politicienii, în general, nu prezintă încredere („most politicians can’t be trusted”), cei ai Partidului liberal canadian sunt cei mai înclinați să considere motivațiile politicienilor ca fiind altruiste mai degrabă decât egoiste. Astfel, 51% dintre cei care au de gând să voteze cu liberalii sunt de acord cu afirmația de mai sus, cu 20 de procente mai puțini ca cei care înclină spre conservatori. Dintre noii democrați, 58% consideră că politicienii nu pot fi de încredere.
Cu toate acestea, neîncrederea canadienilor în politicieni nu se reflectă în opinia lor vizavi de cei care se prezintă drept candidați. Actul în sine de a candida nu este văzut ca ceva negativ, iar cei care decid să facă acest pas nu sunt considerați, de către cei mai mulți dintre canadieni, drept nedemni de încredere. Scepticismul vizavi de politicieni are deci alte surse – etichetele de partid, personalitatea acestora sau poate pozițiile exprimate pe anumite subiecte.
Un lucru interesant relevat de acest sondaj este că din punct de vedere demografic, bărbații tineri, cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, reprezintă segmentul de populație cel mai înclinat să privească candidații într-o lumină favorabilă. Această caracteristică se manifestă inclusiv față de cei de la nivel federal, acolo unde o majoritate afișează cel puțin ambivalență. Astfel, rata favorabilității vizavi de candidații federali a tinerilor bărbați canadieni este de aproape opt ori mai mare ca media națională (această rată reprezintă netul dintre procentajul răspunsurilor de la categoria „pozitiv” și cele de la categoria „negativ”): 30 vs. 4.
S-ar putea explica această tendință printr-o discrepanță de gen privind ambițiile politice? Sondajul Angus Reid arată că față de ansamblul populației, bărbații tineri sunt de trei ori mai înclinați să considere la modul serios o candidatură politică (16% vs. 5%) și de cinci ori mai mult ca femeile tinere (3%). Un studiu Abacus din 2014 a demonstrat la rândul său un decalaj observabil între femei și bărbați tineri la nivel de ambiții politice. Rezultatele precedentelor alegeri federale nu au confirmat însă acest decalaj, femeile reprezentând mai mult de jumătate din deputații sub 40 de ani. Totuși, deși femeile în ansamblu formează 50% din populația Canadei, reprezentarea lor în Parlament nu a reușit să treacă de 26%. Vom vedea dacă progresele privind reprezentarea femeilor la Ottawa se vor extinde și la alegerile din acest an.
