de Yvan Allaire și Mihaela Fîrșirotu

Statistique Canada a estimat că, în 2017, „aproximativ 4,9 milioane de canadieni cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani au cheltuit aproximativ 5,7 miliarde de dolari pe canabis,  în scopuri medicale (10% din piață) și non-medicale (90% din piață). Aceasta echivalează cu aproximativ 1.200 de dolari pentru fiecare consumator de canabis.” Companii private, adesea cotate la bursă, deja furnizoare de canabis în scopuri terapeutice, se pregătesc să deservească o piață în prezent ilegală.

Inițiativa federală de a legaliza producerea și utilizarea canabisului, o inițiativă pe care mulți o consideră plina de riscuri și intempestivă, a creat în câteva luni sute de multimilionari și a adus mai mulți bani decât au putut obține organizațiile de crimă organizată din vânzarea ilicită de canabis, într-un timp atât de scurt.

De exemplu, cinci din cele șase societăți producătoare care au semnat recent contracte de aprovizionare cu SAQ sunt cotate la Bursă: Aurora Cannabis, Canopy Growth, Medreleaf, Aphria, Hydropothecary. Valoarea bursieră colectivă a acestor cinci companii era de aproximativ 15 miliarde USD în 16 februarie 2018, în timp ce în 2015, înainte ca legalizarea canabisului în scopuri recreative să fie probabilă, acțiunile lor stagnau, iar valoarea  bursieră colectivă nu depășea 500 de milioane de dolari. Administratorii și conducătorii acestor cinci companii dețin acțiuni cu o valoare totală de 910 milioane USD, la data de 15 februarie 2018, pe lângă opțiunile pe titluri în valoare de peste 180 milioane USD, la aceeași dată.

CITIȚI ȘI: Legalizarea canabisului în Canada. Zece lucruri de știut

DINAMICA STRATEGICĂ ȘI FINANCIARĂ A ACESTEI NOI PIEȚE
Legile economiei de piață vor avea un rol determinant în structurarea pieței canabisului, iar logica piețelor bursiere își va impune legile ei asupra societăților cotate la bursă. Să înțelegem bine că aceste companii vor trebui să convingă investitorii, acționarii și speculatorii că marjele de profit vor fi mari și în creștere, pe măsură ce volumul producției va crește și că piața globală canadiană va cunoaște o creștere puternică. Legea nemiloasă a piețelor financiare impune o creștere continuă a profitului pe acțiune, sub sancțiunea stagnării sau scăderii valorii titlurilor.

Provocarea este deja reală pentru societățile producătoare de canabis cotate la bursă. Pentru a răspunde așteptărilor acționarilor lor, doritori de o creștere continuă a prețului acțiunilor,  aceste societăți vor apela la un număr de strategii tradiționale, folosite pe alte piețe de produse, în condiții de concurență:

Ridicarea rapidă de bariere de piață, pentru împiedicarea intrării pe această piață a noi concurenți, cu scopul limitării numărului de furnizori serioși; observăm deja angajamente financiare luate de aceste firme în scopul creșterii capacității lor de producție, precum și consolidarea industriei prin jocul de achiziții și fuziuni.  De asemenea, observăm negocierea de contracte pe termen lung cu rețelele de distribuție, la un preț fix, pentru împiedicarea intrării pe piață a unor noi concurenți și pentru a demonstra cumpărătorului că prețul de vânzare nu adaugă decât o marjă de profit modestă costurilor curente de exploatare.

■ În măsura în care este posibil și ținând cont de constrângerile legale care le vor fi impuse, crearea de linii de produse multiple și mărci de comerț bine diferențiate, care să vizeze segmente de piață distincte

Mobilizarea tuturor resurselor colective  ale  acestei noi industrii pentru a influența deciziile politice și administrative care vor determina rentabilitatea viitoare a industriei.

Legalizarea utilizării canabisului în scopuri recreative creează o nouă industrie și o piață nouă. Interesele acționarilor, speculatorilor și directorilor acestor noi societăți nu sunt aliniate în mod natural interesului public.

Piața canadiană a canabisului va fi constituită, prin urmare, dintr-un oligopol de producători și monopoluri regionale de distribuție (cel puțin în Quebec, Ontario și Alberta). Această situație, destul de rar întâlnită, creează multe dileme pentru  întreprinderile de stat care trebuie să acționeze în calitate de cumpărători și distribuitori ai acestor produse din canabis. De exemplu, nu ar fi mai indicat ca un distribuitor aflat în situație de monopol să stabilească un preț de achiziție echivalent cu costurile de exploatare ale producătorilor, la care să adauge un randament acceptabil pentru capitalul investit de aceștia , așa cum s-ar proceda în cazul unei industrii reglementate? N-ar trebui negociat un preț care să reflecte nu costurile prezente de producție, ci costurile viitoare unitare, având în vedere efectul volumului cumpărăturilor la care se angajează distribuitorul asupra costurilor? Nu ar fi mai indicat să se încheie acorduri de aprovizionare pe termen lung doar dacă prețurile sunt indexate la costurile de exploatare? N-ar trebui ca Ontario și Quebec să creeze un consorțiu de cumpărare pentru a negocia împreună prețurile de aprovizionare? N-ar trebui ca Societatea de canabis din Quebec să solicite furnizorilor săi să dezvăluie identitatea finanțatorilor săi (în cazul unei societăți cotate la bursă, orice acționar care deține mai mult de 10% din voturi trebuie să înregistreze acest fapt la autoritățile de reglementare a valorilor mobiliare)?

Valoarea la bursă a producătorilor de canabis depinde în mare măsură de răspunsurile la aceste întrebări. Un răspuns pozitiv la toate aceste întrebări ar face să se topească valoarea lor pe piața bursieră. Producătorii vor încerca, în mod evident, să pună în concurență un cumpărător dintr-o provincie  cu  cumpărătorul dintr-o altă provincie și să obțină angajamente de cumpărare pe termen lung la preț fix; de asemenea, pot să se pună de acord între ei, în mod tacit și legal, ca să stabilească prețuri de bază; vor încerca să-și diferențieze produsul pentru a crea o cerere specifică din partea consumatorilor, punând astfel presiune asupra distribuitorilor.  

CITIȚI ȘI: La cine vor merge milioanele de dolari proveniți din canabisul legalizat?

PREȚUL PENTRU CONSUMATOR
Determinarea prețului canabisului vândut consumatorilor este o problemă importantă. Care va fi marja de profit pe care Societatea de canabis din Quebec va dori să o realizeze pentru sine? Proiectul de lege 157 stipulează în articolul său 23.2 că ministrul poate stabili parametrii în funcție de care Filiala trebuie să determine prețul de vânzare al canabisului.

În cazul în care prețul este mai mare decât prețul cerut de furnizorii ilegali, atunci aceștia din urmă vor continua să dețină o parte semnificativă a pieței. Dacă prețul este stabilit astfel încât să elimine piața ilegală, atunci există riscul unei creșteri a pieței legale prin atragerea de noi consumatori sau prin creșterea consumului acestora.

Este evident că producătorii vor dori ca marjele de profit ale rețelelor de distribuție să fie astfel stabilite încât prețul de consum să genereze cea mai mare cerere. Presiunile și lobbyul pe lângă guvern vor fi intense.

În concluzie, legalizarea utilizării canabisului în scopuri „recreative” creează o nouă industrie și o piață nouă. Interesele acționarilor, speculatorilor și directorilor acestor noi societăți nu sunt aliniate în mod natural interesului public. Societățile de stat responsabile cu distribuția canabisului se vor afla în centrul conflictului dintre interesele unora și ale altora și vor trebui să se confrunte cu presiuni susținute și subtile cu scopul de a le supune logicii implacabile a piețelor financiare. 

Acest articol a fost publicat în Le Devoir, în data de 22 februarie 2018, sub titlul Les millions de dollars provenant du cannabis légalisé”. Yvan Allaire Ph.D. (MIT), profesor emeritus UQUAM, este președintele executiv al consiliului de administrație al IGOPP (Institut sur la gouvernance d’organisations privées et publiques). Mihaela Firsirotu, Ph.D (McGill), este profesor asociat la École des sciences de la gestion, UQAM.