Creșterea numărului de imigranți, primirea refugiaților și trecerile neregulamentare ale frontierei sunt subiecte mereu în actualitate în Canada și în Quebec, mai ales în ultimii ani.
Vizita președintelui american Joe Biden din luna martie a prilejuit anunțarea modificării Acordului privind țările terțe sigure dintre Canada și Statele Unite. În ciuda recepției pozitive de care noua formulă s-a bucurat din partea lui Justin Trudeau la Ottawa și François Legault la Quebec – formulă care consacră „închiderea” Drumului Roxham – justețea și eficacitatea sa rămân sub semnul întrebării. Extinderea acordului la întreaga frontieră este dificil de implementat și periculoasă pentru migranți, potrivit unui document federal care stabilește costul său la 61,5 milioane de dolari pe 10 ani.
Problema celor care cer azil în Canada este una complexă din punct de vedere politic, diplomatic și uman. Dar nu numai primirea refugiaților este un subiect care animă spiritele, ci și imigrația obișnuită, cea economică. Câţi imigranți ar trebui să primească anual Canada? Răspunsul depinde de opiniile politice și interesele fiecăruia.
De-o parte îi avem pe cei care consideră că o creștere a pragului de imigrație este o necesitate din punct de vedere economic, o condiție ca economia canadiană să continue să performeze și să genereze un nivel de viață ridicat. Aceasta deoarece mai mulţi imigranți ar atenua deficitul de forță de muncă de care Canada suferă, stimulând totodată economia printr-o cerere și un consum mai ridicate.
Pe de altă parte sunt cei care aduc în discuție capacitatea de primire și integrare a noilor veniți. Aceștia tind, în general, să vadă în imigrație o sursă de probleme, considerând că o populație în creștere ar spori presiunea asupra serviciilor oferite, în special la nivel de sănătate și locuințe (la prețuri abordabile). În Quebec se adaugă și curentul naționalist, pentru care o imigrație sporită ar însemna un declin din ce în ce mai pronunțat al francezei. Pentru cei care aderă la acest curent, protecția francezei și a patrimoniului cultural quebechez este mai importantă decât orice considerent economic.
În 2019, înainte ca pandemia să dea peste cap planurile privind politica de imigrație, Quebecul a primit 6,1 imigranți la 1,000 de locuitori, la fel ca Australia și comparabil cu Marea Britanie. În același an, Ontario a acceptat 9,8 rezidenți permanenți la 1,000 de locuitori, depășind un pic Suedia (9 la 1,000) și foarte mult SUA, care a avut o rată de 3,2 la 1,000 de locuitori, după cum arată datele OCDE, citate de L’Actualité. Proporțional, Canada primește așadar între două și trei ori mai mulți imigranți decât cea mai mare putere a lumii.
Ottawa prevede o creștere masivă a numărului de imigranți, iar Quebecul schimbă tonul
Anul acesta, Canada preconizează să primească 465,000 de noi rezidenți permanenți. În 2024, acest număr va crește la 485,000, iar în 2025, se așteaptă să ajungă la 500,000.
Principalii factori care au determinat guvernul Trudeau să mărească pragurile de imigrație sunt problemele demografice și faptul că economia Canadei se confruntă cu o lipsă critică de forță de muncă: aproximativ un milion de posturi sunt vacante în toată țara.
La Quebec, planul federal în materie de imigrație a fost întâmpinat inițial cu răceală. După ce în primul mandat guvernul Legault a diminuat nivelurile imigrației, în timpul campaniei electorale din toamna trecută, premierul a asociat imigrația cu violența – afirmație pentru care a fost aspru criticat și obligat să-și ceară scuze. Apoi a declarat că ar fi „sinucigaș” pentru Quebec să accepte mai mulți imigranți, având în vedere necesitatea de a contracara declinul francezei. Deja ținta de 400,000 de imigranți pe an, propusă de Ottawa acum trei ani, era problematică pentru Coalition Avenir Quebec (CAQ), partidul de guvernământ în provincie. Pragul de jumătate de milion părea de neconceput, Quebecul fixând ca limită maximă a numărului de imigranți pe care intenționează să-i primească la 50,000 pe an, începând din 2023. O paranteză pentru cei interesați de statistici în acest domeniu: 2022 a constituit un an record, cu aproape 63,000 de noi rezidenți permanenți, în plus de lucrătorii permanenți și studenții străini acceptați, însă această cifră include persoanele care nu au putut veni în timpul pandemiei, din cauza întârzierilor la nivel federal și a închiderii frontierelor.
Opt luni mai târziu însă, François Legault și-a schimbat discursul: din problemă, ba chiar pericol mortal pentru „coeziunea națională” quebecheză, imigrația a devenit o soluție. O schimbare binevenită de care presiunile făcute de mediul de afaceri nu sunt, probabil, străine.
Astfel, guvernul CAQ propune două scenarii pentru a reglementa imigrația în Quebec, în perioada 2024-2027. Primul vizează o creștere treptată până la 60,000 de nou-veniți în 2027, prin sporirea numărului de lucrători calificați, la care se vor adăuga și cei admiși în Programme de l’expérience québécoise (PEQ), în timp ce al doilea menține ținta de 50,000 de imigranți pe an, în care sunt incluse și admiterile în PEQ. În ambele scenarii, problema limbii ocupă un loc important, căci orice persoană care dorește să se stabilească în Quebec (în afara programelor umanitare sau de reîntregire a familiei, care sunt gestionate exclusiv de federal) va trebui să aibă o bună cunoaștere a limbii franceze.
Numărul la care guvernul se va opri va fi decis în urma avizelor de la diverși experți și organizații și a consultării parlamentare ce ar trebui să aibă loc la începutul acestei toamne, însă potrivit Radio-Canada, ideea creșterii imigrației economice se bucură de sprijin în cadrul cabinetului Legault.
Cei care aderă la o ideologie conservatoare sunt pentru reducerea numărului de imigranți
Ce ecou au politicile federale și provinciale în rândul cetățenilor? Cel mai recent sondaj nord-american al firmei Léger, realizat în contextul vizitei președintelui Biden la Ottawa, s-a aplecat asupra percepției populației privind imigrația atât în SUA, cât și în Canada, decorticând rezultatele pe regiuni.
La întrebarea „Ați dori să fie acceptați în Canada mai mulți, același număr sau mai puțini imigranți?” cei mai mulți respondenți, 45%, au declarat că sunt în favoarea baremurilor actuale. 17% dintre canadieni doresc să primească mai mulți imigranți, iar 39% cred mai degrabă că numărul ar trebui redus.
La nivel de regiuni, variațiile sunt foarte mici. Quebechezii și ontarienii sunt într-un acord perfect, rezultatele fiind identice din punct de vedere statistic: 16% sunt de părere că sunt necesari mai mulți imigranți, 44% că numărul actual ar trebui menținut, iar 42% că acesta ar trebui diminuat.
În restul Canadei, proporția celor care doresc ca pragurile să fie crescute variază între 15% în Preerii (Manitoba și Saskatchewan) și 21% în Columbia Britanică, diferențe care sunt mult prea mici pentru a fi semnificative statistic. Decalajele sunt un pic mai mari în ceea ce privește proporția celor care susțin o reducere a numărului de imigranți – de la 33% în Columbia Britanică la 44% în Manitoba și Saskatchewan.
Dar, dacă la nivel regional rezultatele sunt destul de uniforme, cele în funcție de intențiile de vot ale respondenților sunt diferite, după cum subliniază analistul Philippe J. Fournier în L’actualité. Majoritatea alegătorilor liberali (56%) și ai NPD (52%) sunt de acord să mențină pragurile actuale, și aproximativ unul din patru votanți ai acestor două partide (26% PLC și 23% NPD) ar saluta o creștere a numărului de imigranți.
În ceea ce privește Partidul conservator (PCC) și Blocul quebechez (BQ), opiniile sunt diametral opuse. Majoritatea alegătorilor din acest spectru politic sunt în favoarea scăderii pragurilor (56% PCC și 52% BQ). Doar 10% dintre respondenții care susțin aceste două formații politice și-au exprimat dorința de a primi mai mulți imigranți în țară.
