Au-delà du papier este un film vizionar care documentează viața cărților, făcând popasuri în biblioteci și centre de cultură din întreaga lume. Filmul scoate în evidență importanța și cultura scrisului, începând de la transcrieri după manuscrise de la marea Bibliotecă din Alexandria, la apariția primei prese Guttenberg în 1439 și evoluția ulterioară a scrisului, până la epoca actuală, în plină eră digitală, în care suntem martori la abandonul progresiv al hârtiei.

Desfășurată între 6 și 13 aprilie, cea de-a 10-a ediție a Festivalului cinéma du monde de Sherbrooke a reunit pelicule provenind din mai bine de 40 de țări, de la filme artistice, la documentare și scurtmetraje, pe lângă o serie de conferințe, mese rotunde, proiecții și evenimente speciale.

Printre filmele laureate ale festivalului se numără și Au-delà du papier realizat de cineasta de origine română Oana Șuteu Khintirian, care a obținut premiul Cercle d’or pentru cel mai bun documentar.

Filmul a făcut parte și din Selecția Oficială – Competiția Internațională de Lungmetraj la Festivalul Internațional de Film de Artă (FIFA) 2023, în cadrul căruia a avut premiera mondială în data de 15 martie, la Théâtre Outremont din Montreal.

CITIȚI ȘI: Un film al cineastei de origine română Oana Șuteu Khintirian la FIFA 41

Cu o durată de 130 de minute, documentarul este vorbit în franceză, engleză, română, italiană, arabă și spaniolă cu subtitrări în franceză. Începând din 7 aprilie, Au-delà du papier rulează la Cinémathèque québécoise (335 boul. de Maisonneuve E), unde, datorită interesului manifestat de public, va putea fi vizionat până în data de 17 mai.

O călătorie prin lume și timp pe firul cunoașterii umane

Oana Șuteu Khintirian împletește în această istorie a scrisului, a cărții și a cunoașterii, istoria propriei sale familii și a dublei sale moșteniri identitare (română și armeană). Cum ar putea  transmite mai bine copiilor săi acest patrimoniu cultural? se întreabă regizoarea, în condițiile în care scrisul și comunicarea capătă în ziua de azi alte valențe, iar materialele digitale iau ceva din personalitatea și farmecul comunicării și lecturii. În căutarea unor răspunsuri, Au-delà du papier ne poartă în „cele patru colțuri ale lumii”, în biblioteci mistice, uitate de timp uneori, pentru a descoperi valorile trecutului, și în biblioteci numerice pentru a înțelege progresele prezentului și a ne chestiona asupra oscilației continue între real și virtual care domină lumea de azi. Consecinţele trecerii „dincolo” de suportul de hârtie reprezintă subiectul acestui film-eseu la al cărui concept și realizare Oana Șuteu Khintirian a lucrat mai bine de un deceniu.

Realizatoarea Oana Șuteu Khintirian la premiera care a avut loc în data de 15 martie la Théâtre Outremont din Montreal. FOTO: Facebook/ Festival International du Film sur l’Art.

Periplul începe într-un oraș-bibliotecă în plin deșert al Saharei mauritane, pe jumătate îngropat în nisip, unde se păstrează manuscrise vechi în limba arabă, a cărei caligrafie a rămas neschimbată din antichitate până în zilele noastre. Un al doilea popas este la Biblioteca Centrală Universitară din București, incendiată în timpul Revoluției din Decembrie ’89, locul unde mama regizoarei a lucrat în România.

Prin intermediul arhivelor de familie care includ filmări cu interiorul bibliotecii devastate de foc și a mărturiei mamei sale în fața camerei chiar în incinta bibliotecii după incendiu, înțelegem ce înseamnă tragedia arderii cărților și a unui lăcaș de cultură. Biblioteca a fost renovată la scurt timp după incendiu, însă imaginea unei apocalipse în miniatură în care se pierd mii de cărți și manuscrise a rămas adânc gravată în memoria regizoarei, astfel încât astăzi poate percepe cu o mai mare sensibilitate ce înseamnă desprinderea treptată de la scrierea de mână, de la lectura unei cărți în formatul său clasic, de la atingerea hârtiei.

Pentru a da încă un exemplu elocvent privind importanța păstrării și transmiterii scrisului de mână, îl citez pe criticul de artă André Seleanu, care în cartea sa „Comprendre l’art contemporain”, deplânge pierderea „gestului mâinii” în unele compartimente ale artei contemporane – pierderea, în general, a lucrului făcut de mână în favoarea lucrului făcut de mașină. În același sens, renunțarea treptată la carte în formatul său clasic și la suportul de hârtie are un impact asupra păstrării și transmiterii memoriei colective și individuale din generație în generație. 

De-a lungul filmului, rând pe rând, ușile unor mari edificii unde cărțile sălășluiesc se deschid pentru a dezvălui ceva din însemnătatea și misterul lor: de la El Ateneo Grand Splendid din Buenos Aires, una din cele mai frumoase librării din lume, la diverse biblioteci, tăcute citadele cărora le-am încredințat spre păstrare memorii și vestigii ale civilizației noastre. La Montreal, San Francisco, Milano, Copenhaga, Lons-le-Saumier în Franța sau la București, la librăria Cărturești devenită una dintre atracțiile Capitalei, cineasta poartă discuții cu arhiviști, bibliotecari, profesori și filozofi.

Periplul se extinde și la arhivele virtuale spre care au migrat cărțile, într-un dialog cu Brewester Kahle, fondatorul în 1996 a bibliotecii digitale americane Internet Archive. Kahle își descrie creația ca fiind ceva „fabulos și teribil”, asemănător, într-un fel, cu Biblioteca din Babel descrisă de Jorge Luis Borges și modelul camerelor hexagonale închipuit de el.

Întâlnirea cu Maria Kodama, văduva lui Jorge Luis Borges, subliniază și mai mult divergențele memoriei digitale față de cea clasică. Kodama resuscită vorbele marelui scriitor argentinian, dându-le un sens contemporan. „Încerc să salvez de la uitare o oroare subalternă: vasta bibliotecă contradictorie, în care deșerturile verticale de cărți riscă să se preschimbe în alte deșerturi, afirmând și în același timp negând și confundând totul ca o divinitate în delir.” – citat din „Biblioteca totală”, culegere de nuvele reunind peste 150 de texte ale scriitorului.

Mai departe, Oana Șuteu Khintirian o întâlnește pe Maria Sebregondi, președinta Fundației Moleskine din Milano, care speculează despre posibilitățile așa numitei „papier augumenté”,  un lector al scrisului de mână, care transcrie identic scrisul pe o tabletă.

Toate aceste întâlniri, precum și altele incluse în Au-delà du papier, rotunjesc perspectiva asupra subiectului filmului, explorând consecințele schimbărilor prin care trecem în domeniul comunicării.

Narațiunea poetică a filmului, care descrie întâlnirile, împreună cu imaginile fascinante ale peliculei, fac din acest documentar o gemă. Parcurgând această călătorie în timp și spațiu,  publicul – mai ales tânăra generație – este invitat să reflecteze și să răspundă la întrebările ce revin constant de-a lungul filmului: spre ce ne îndreptăm cu acest abandon progresiv al cărților în transmiterea cunoștințelor? Ce devine memoria noastră individuală și colectivă?