Exercițiile fizice ard mai puține calorii decât ne închipuim. Un nou studiu arată cum organismul nostru compensează pentru cel puțin un sfert din caloriile consumate în timp ce exersăm. Drept urmare, a cunoaște felul în care metabolismul nostru răspunde la efort fizic s-ar putea dovedi cheia optimizării exersatului pentru a pierde în greutate.
Pentru fiecare 100 de calorii pe care credem că le ardem ca rezultat al efectuării unor exerciții, în realitate, cei mai mulți dintre noi nu ajung nici la 72 de calorii, așa cum arată un nou studiu („Energy compensation and adiposity in humans”, publicat în Current Biology) ce prezintă felul în care activitatea fizică ne afectează metabolismul.
Potrivit New York Times, studiul a relevat faptul că organismul nostru tinde să compenseze, automat, cel puțin un sfert din caloriile consumate atunci când exersăm, sabotându-ne astfel eforturile de a slăbi. Rezultatele arată, de asemenea, că faptul de a avea kilograme în plus amplifică acest fenomen de compensare a caloriilor, ceea ce face ca pierderea în greutate prin exerciții fizice să fie și mai dificilă pentru cei care sunt deja supraponderali.
În același timp, studiul sugerează că această compensare a caloriilor variază de la persoană la persoană. Cunoașterea modului în care propriul metabolism răspunde la exerciții fizice poate fi deci cheia succesului în controlarea greutății via sport.
În teorie, mișcarea ar ajuta substanțial la pierderea în greutate. Când ne mișcăm, mușchii ni se contractă, necesitând mai multă energie ca atunci când suntem în repaus. Dar nu numai mușchii consumă energie suplimentară, ci și alte organe și sisteme biologice. Grație cercetărilor, știm cu aproximație câtă energie necesită aceste procese. De exemplu, mersul pe jos pe o distanță de 1,5 km arde circa 100 de calorii, funcție de talie și viteza de deplasare.
Până nu de mult, se credea că procesul ar fi cumulativ, adică mergi 1,5 km și consumi 100 de calorii, mergi 3 km și consumi 200 șamd. Prin urmare, dacă nu mâncăm mai mult pentru a înlocui aceste calorii, am putea crea un deficit caloric și deci scădea în greutate.
Realitatea este însă alta. Multiple studii au arătat că majoritatea celor care încep un nou program de fitness pierd mai puține kilograme decât ar fi fost de așteptat considerând consumul de calorii asociat antrenamentului efectuat. Iar acest lucru se întâmplă chiar și cu o monitorizare strictă a dietei.
Prin urmare, mai mulți oameni de știință au început să speculeze că energia consumată în timpul exercițiilor ar avea limite. Această posibilitate a generat foarte mult interes în 2012, odată cu publicarea unui important studiu despre o populație de vânători-culegători din Africa („Hunter-Gatherer Energetics and Human Obesity”, PLOS One). Ce au descoperit cercetătorii este că deși membrii tribului respectiv mergeau sau alergau ore în șir, numărul caloriilor pe care îl consumau zilnic era asemănător celui observat la bărbați și femei din Occident cu vieți relativ sedentare. Aceasta deoarece organismul vânătorilor-culegători africani compensa, reducând cantitatea totală de calorii cheltuite, astfel încât aceștia să evite inaniția.
Alte studii, mai mici, au întărit constatările acestui studiu, anume că o activitate fizică mai mare nu duce neapărat la un consum zilnic sporit de calorii. Puține studii de anvergură au încercat însă să determine cât de mult compensează organismul nostru pentru caloriile arse în timpul mișcării, deoarece măsurarea activității metabolice este complexă și costisitoare.
Totuși, ca parte a unei inițiative științifice ambițioase, zeci de cercetători și-au reunit datele rezultate din mai multe studii ce au implicat mii de subiecți. Studiile respective s-au bazat pe metoda „apei dublu etichetate“, care reprezintă standardul de aur în cercetarea metabolică. Această apă conține izotopi care permit cercetătorilor să măsoare câte calorii arde cineva pe parcursul unei zile.
Pentru studiul publicat recent de Current Biology, oamenii de știință și-au propus să afle ce se întâmplă cu metabolismele noastre atunci când suntem activi fizic – dacă consumăm proporțional mai multe calorii totale zilnice atunci când ne mișcăm mai mult. Ce au constatat este că, în medie, majoritatea oamenilor tind să consume doar circa 72% de calorii adiționale din ce ar fi fost de așteptat considerând nivelul lor de activitate fizică.
Cercetătorii au descoperit și faptul că nivelurile de compensare a energiei cresc la cei cu niveluri relativ ridicate de grăsime corporală. Aceste persoane tind să compenseze 50% sau mai mult din caloriile pe care le ard fiind active.
Este important de precizat că studiul nu a luat în considerare alimentația subiecților, concentrându-se exclusiv pe consumul de energie și pe capacitatea organismului de a compensa o parte din caloriile arse în timpul exercițiilor fizice prin reducerea activității biologice în alte părți ale corpului. Nu este deocamdată clar care este mecanismul acestui proces și nici ce sisteme interne sunt cel mai mult implicate. Cercetătorii au speculat că s-ar putea ca sistemul imunitar, care necesită foarte multă energie, să încetinească oarecum. Sau am putea, fără să ne dăm seama, să ne agităm mai puțin sau să facem mai puține alte activități în zilele în care exersăm. Procesele celulare ar putea de asemenea încetini, reducând consumul general de energie al organismului.
Rezultatele acestui studiu nu ar trebui însă să ne descurajeze. Chiar și persoanele a căror organism compensează 50% sau mai mult din caloriile arse în timpul exercițiilor fizice vor consuma mai multe calorii decât dacă ar fi inactive. Totuși, ce trebuie să înțelegem atunci când ne bazăm pe sport, pe mișcare în general pentru a slăbi este că activitatea fizică arde puține calorii. Pentru a scădea în greutate trebuie să și mâncăm mai puțin și mai ales să fim atenți la ce mâncăm. Căci o jumătate de prăjitură sau jumătate de canetă de cola după o jumătate de oră de mers pe jos înseamnă mai multe calorii ingerate decât arse, indiferent de cât de mult sau puțin organismul dvs. compensează.
Apa etichetată dublu
Este utilizată pentru a măsura rata metabolică medie a unui organism pe o perioadă dată de timp. Cele două elemente componente, hidrogenul și oxigenul, sunt parțial sau complet înlocuite (etichetate) cu un izotop al lor. Este vorba de forme grele, dar non-radioactive, ale fiecărui element. Participanții la un studiu care se bazează pe această metodă beau apa etichetată dublu, iar izotopii de hidrogen și oxigen sunt apoi identificați în mostre de urină.
În funcție de cât hidrogen și oxigen pierde o persoană, se poate calcula cât dioxid de carbon produce corpul acesteia zilnic. Acest lucru constituie o măsurătoare foarte precisă în baza căreia aflăm câte calorii consumă zilnic un individ, deoarece nu putem arde calorii fără să creăm dioxid de carbon.
