Un nou studiu arată că, deși pierderea auzului crește riscul de demență, utilizarea aparatelor auditive reduce acest risc.
Potrivit Statistique Canada, pierderea auzului și tinitusul sunt foarte comune în rândul populației canadiene, în special la bărbați. Astfel, per total, 38% dintre adulții cu vârste între 20 și 79 de ani suferă de pierderea auzului, iar 37% de tinitus.
Pierderea auzului survine adesea gradual, ca parte a procesului de îmbătrânire, însă poate fi provocat și de zgomote foarte puternice, traumă, medicamente sau boli.
Tinitusul se referă la percepția unui sunet care nu este generat de o sursă externă – un zumzet, țiuit sau zgomot în urechi.
În Canada, pierderea auzului este mai prevalentă la vârste mai înaintate: 94% dintre adulții cu vârste între 70 și 79 de ani au diferite niveluri de surzenie, în vreme ce la grupa de vârstă 40-49 de ani procentul este de 27%, iar la 20-39 de ani de 9%.
Atunci când pierderea auzului este moderată până la severă, viața unei persoanei este profund afectată. Ba mai mult, un nou studiu a arătat că riscul de a dezvolta demență crește în această situație, după cum explică un articol publicat de Harvard Health.
Ce a analizat studiul respectiv și care sunt concluziile?
Intitulat „Hearing Loss and Dementia Prevalence in Older Adults in the US” și publicat în The Journal of the American Medical Association (JAMA), studiul a fost efectuat pe un eșantion de adulți din Statele Unite cu vârsta de cel puțin 70 de ani, incluși în National Health and Aging Trends Study.
Cercetătorii au descoperit că aproximativ 33% dintre participanți aveau un auz normal, 37% aveau pierdere ușoară a auzului și 30% o pierdere moderată până la severă. Demența s-a manifestat cel mai rar în rândul celor cu auz normal (6%), mai des printre cei cu o pierdere ușoară a auzului (9%) și cel mai adesea în rândul celor cu hipoacuzie moderată până la severă (17%). Aceasta este o creștere semnificativă a riscului, în special pentru cei a căror surzenie este moderată sau severă.
Eșantionul a fost selectat în așa fel încât să poată fi analizat pe subgrupe în funcție de vârstă iar concluziile să poată fi aplicate unei populații diverse. Eșantionul a inclus participanți suplimentari de 90 de ani și plus și participanți care s-au identificat ca fiind negri. Din totalul de 2,413 participanți, 53% erau în vârstă de cel puțin 80 de ani, 56% erau femei, 19% negri non-hispanici, 4,5% hispanici și 74% albi non-hispanici.
De asemenea, spre deosebire de studiile întreprinse până acum, acesta a analizat în mod obiectiv pierderea auzului și demența. Cercetările anterioare au arătat că pierderea auzului reprezintă un factor în aproximativ 8% din toate cazurile de demență din întreaga lume, însă nu se știe exact de ce există această legătură.
Este important de menționat că majoritatea studiilor de amploare care au observat această conexiune s-au bazat pe chestionare pe care participanţii le-au completat. Cu alte cuvinte, nimeni nu a făcut măsurători pentru a determina gradul de surzenie al pacienților sau dacă auzul lor era normal.
În noul studiu însă autorii au folosit un audiometru electronic pentru a evalua auzul participanților în cazul a patru frecvențe de ton pur, cele mai importante pentru înțelegerea vorbirii. Pentru prima dată așadar, într-un studiu de anvergură, a existat o măsurare obiectivă a pierderii auzului.
Cum reduc aparatele auditive riscul de demență?
Pierderea auzului nu înseamnă că o persoană este sortită să dezvolte demență. Ceea ce a relevat acest studiu este că cei cu o diminuare moderată sau severă a auzului și-ar putea reduce semnificativ riscul de demență prin simpla utilizare a unui aparat auditiv.
Dar de ce pierderea auzului provoacă demență? Această cercetare ne ajută să înțelegem mai bine legătura dintre ele.
Există tot mai multe dovezi că, cu cât creierul este mai stimulat, cu atât este mai puțin probabil ca demența să se instaleze. Când intervine o pierdere a auzului, stimularea auditivă este redusă. Acest lucru, în sine, crește riscul de demență. Însă și mai important este faptul că atunci când o persoană suferă de o pierdere moderată sau severă a auzului, este mai puțin înclinată să participe la activități sociale. Intervine jena și/sau lipsa satisfacției de a participa la un eveniment social când nu pot auzi ce se întâmplă.
Or, activitățile sociale sunt una dintre cele mai bune modalități de a stimula creierul. Creierul nostru a evoluat pentru a facilita comportamentul social și există dovezi în acest sens. Prin urmare, o activitate socială redusă este corelată cu un declin cognitiv.
Studiul publicat în JAMA oferă dovezi suplimentare că motivul pentru care pierderea auzului crește riscul de demență este că prin pierderea auzului se reduce stimularea creierului – atât în mod direct, cât și indirect, printr-o interacțiune socială redusă.
Prin urmare, dacă nu auziți bine, luați-vă un aparat auditiv. Dacă aveți deja unul, purtați-l; dacă nu funcționează, reparați-l. Și căutați să vă diversificați viața socială și să participați cât mai multe activități!
Identificarea timpurie a pierderii auzului este esențială
Pierderea auzului este un factor de risc potențial reversibil pentru demență, inclusiv boala Alzheimer. Tratarea timpurie a problemelor auditive reprezintă una dintre cele mai importante măsuri de prevenire a demenței. Potrivit Santé Canada, mulți canadieni cu vârste cuprinse între 40 și 79 de ani nu știu că au o deficiență de auz. În rândul bărbaților, procentul celor care declară o deficiență auditivă este de doar 8%, în vreme ce pierderea auzului măsurată prin teste auditive dar nepercepută de persoana afectată atinge 63%. În cazul femeilor, pierderea auzului auto-raportată se ridică la 5%, însă pierderea auditivă măsurată prin audiometrie este de 46%.
