Dincolo de rezultatul evident al alegerilor federale din toamna trecută – acela de a produce un guvern liberal minoritar – scrutinul din 21 octombrie a avut ca efect și galvanizarea populației în ceea ce privește necesitatea unei reforme a sistemului electoral canadian. Chestiunea nu e nouă, însă în ultimele luni a revenit în actualitate.

Modul în care reprezentanții cetățenilor sunt aleși stă la baza felului în care deciziile sunt luate într-o democrație. Sistemele electorale sunt menite să reflecte, cât mai autentic posibil, felul în care oamenii votează. De aceea este esențial ca cei care au votat pe altcineva decât cei aflați la putere să se simtă la rândul lor reprezentați – implicarea lor ca cetățeni și coeziunea socială depind de acest lucru.

Cum e în Canada, cum e în alte țări?

Pentru ca reprezentarea să fie una justă trebuie ca expresia puterii rezultată din designul sistemului electoral să oglindească, cât mai fidel posibil, vederile și perspectivele exprimate de cetățeni în momentul alegerilor.

În Canada avem ceea ce se cheamă un scrutin cu majoritate relativă (scrutinul cu un tur), cunoscut ca first-past-the-post sau winner takes all (câștigătorul ia totul) deoarece candidatul care într-o circumscripție întrunește cele mai multe voturi (dar nu neapărat o majoritate) câștigă. Este un sistem simplu, ușor de înțeles, foarte competitiv, care încurajează votul tactic – i.e. alegerea candidatului care are cele mai multe șanse de câștig, în detrimentul celui preferat dar fără șanse, pentru care votul individual ar fi considerat „irosit”.

Acest sistem favorizează partidele mari și în general, formarea unor guvernele majoritare, descurajând tendința ca partidele mici să devină decisive în Parlament și prin urmare să capete o putere disproporționată – cu excepția situației în care aceste partide sunt regionale, cum este în Canada cazul Blocului québécois. O consecință directă a formulei „câștigătorul ia totul” este că alternanța la putere în Canada a fost mereu disputată între două mari partide.

Deși sistemul first-past-the-post se regăsește în unele din cele mai mari democrații ale lumii – pe lângă Canada, SUA și Marea Britanie funcționează cu un astfel de sistem electoral – nu multe țării l-au adoptat, deoarece el este adesea criticat ca fiind prea puțin echitabil. Principiul fundamental aici este că guvernarea se întemeiază pe exprimarea voinței majorității.

Această viziune nu ilustrează însă cu acuratețe totalitatea opțiunilor electorale ale unei populații, putând crea dezavantaje pentru minorități semnificative. De aceea, un alt sistem major de vot, cel proporțional, există. Acesta reflectă cu mai multă acuratețe starea de opinie a electoratului și favorizează formarea unor guverne de coaliție, dar tocmai de aceea are și un serios inconvenient la nivel de stabilitate şi autoritate a guvernelor. România are un astfel de sistem de vot: candidații sunt aleși în Parlament printr-un sistem de liste proporționale. Belgia, Italia, Germania au, de asemenea, o reprezentare proporțională (cu diverse variații). Ar trebui și Canada să adopte un sistem proporțional?

O schimbare majoră de opinie în rândul populației canadiene

Un sondaj de opinie realizat de Institutul Angus Reid și dat publicității la sfârșitul lunii noiembrie 2019, a revelat un sprijin solid în rândul populației canadiene pentru reprezentarea proporțională. Votanții conservatori sunt cei mai numeroși în favoarea acestei schimbări, motivați de faptul că partidul pentru care au optat la scrutinul din 21 octombrie 2019 a câștigat votul popular, dar nu alegerile (34.41% pentru Partidul conservator vs. 33.07% pentru Partidul liberal).

Șapte din zece (69%) dintre cei care au votat conservator în octombrie sunt de părere că sistemul electoral canadian trebuie schimbat, comparativ cu doar 28% care au exprimat această opinie în 2016, într-un sondaj similar. Practic, din cei care cu doar câțiva ani în urmă se opuneau cel mai mult reformei electorale, canadienii cu vederi conservatoare au devenit acum campionii ei.

Însă nu doar conservatorii împărtășesc această viziune: sprijinul pentru o reformă a sistemului canadian de vot se regăsește pe întreg spectrul politic, în rândul suporterilor tuturor partidelor. Este o deosebire importantă față de 2016, una care a transformat chestiunea acestei reforme electorale dintr-un subiect care divizează opinia publică într-unul unul care o raliază: în 2016, 53% dintre canadieni au spus că vor să mențină sistemul first-past-the-post; acum peste două treimi, 68%, vor să-l schimbe și să trecem la o reprezentare proporțională.

O chestiune mai veche

Ideea reformării sistemului de vot în Canada nu e nouă. Ea există în spațiul public de mulți ani, însă în 2015 a ocupat un loc important și într-o campanie electorală federală. Atunci, Justin Trudeau a promis că dacă este ales, sistemul first-past-the-post va fi înlocuit cu reprezentarea proporțională. După ce liberalii au preluat puterea, premierul s-a ținut de cuvânt și a creat The House of Commons Special Committee on Electoral Reform (ERRE), menit să studieze problema și să vină cu o soluție. Comitetul a făcut întocmai și a recomandat în raportul său final introducerea reprezentării proporționale printr-un referendum național. În februarie 2017, guvernul liberal a anunțat însă că a abandonat acest proiect.

Cauzele sunt multiple. Fiecare dintre partide voia altceva: liberalii preferau ceea ce se cheamă ranked-ballot (sau instant runoff voting), NPD și Partidul verde – formațiunile politice cele mai dezavantajate de sistemul actual majoritar – doreau reprezentare proporțională, iar conservatorii nu voiau nicio schimbare.

Lipsa unui consens pe scena politică a reflectat-o, de fapt, pe cea din rândul populației, care acum câțiva ani nu era atât de deschisă ca acum ideii de reformă electorală.

Nu în cele din urmă, statutul însuși al Partidului liberal canadian s-a schimbat, din al treilea partid atunci când Justin Trudeau promitea un alt sistem electoral, în partid de guvernământ. Or, sistemul majoritar tinde spre dualismul partidelor și dacă ne uităm în istoria Canadei, vedem cum cele două mari formațiuni politice federale – liberală și conservatoare – au dominat și s-au succedat la guvernare (poziția de al treilea partid pentru PLC a fost temporară și mai degrabă o excepție).

Există șanse de reformă?

Teoretic, da; practic, puțin probabil. Există o diferență importantă în compoziția actualului guvern liberal față de precedentul, anume dispariția ministerului Instituțiilor democratice, cel pentru care reforma electorală a constituit una dintre principalele preocupări în timpul primului mandat Trudeau. Acest minister a fost înlocuit cu unul pentru Prosperitatea clasei de mijloc, o instituție ministerială nou creată ce semnalează intenția guvernului minoritar liberal de a se concentra pe treburi economice, care ating direct buzunarele contribuabililor și care vizează cel mai important segment al populației – clasa de mijloc.

În plus, preocuparea cetățenilor pentru chestiunea reformei sistemului de vot tinde să se estompeze odată alegerile trecute. British Columbia, de exemplu, cea în care sondajul Angus Reid a revelat un suport de 61% pentru reprezentarea proporțională, este aceeași provincie care în 2018 a respins prin referendum o schimbare a sistemului electoral provincial.

Pentru cei dezamăgiți de faptul că liberalii au abandonat proiectul acestei reforme, în special cei de orientare conservatoare, menționez că un sistem de vot diferit de cel majoritar actual n-ar fi conferit în mod necesar mai multe fotolii parlamentare conservatorilor. Designul unui sistem electoral are un impact direct asupra felului în care oamenii își fac alegerile, căci la sisteme diferite avem stimulente și oportunități diferite pentru alegători. Este deci dificil să suprapunem rezultatele unui scrutin derulat în cadrul unui sistem pe niște alegeri ipotetice sub un altul. Totuși, pentru cei preocupați de politics-fiction, recomand analiza profesorului Philippe J. Fournier,  Who wins Election 2019 under a ranked-ballot system, publicată în Maclean’s. Articolul analizează rezultatele alegerilor din 2019 prin prisma formulei de ranked-ballot, cea care a dominat dezbaterile de acum câțiva ani. Acest sistem permite alegătorilor să-și exprime mai multe preferințe, nu doar una, ierarhizându-le (1, 2, 3 etc.). Pentru a câștiga, un candidat trebuie să aibă mai mult de 50% din voturi. Dacă niciunul nu atinge acest nivel, cel care a obținut cel mai mic procentaj este eliminat iar voturile sale sunt redistribuite către a doua opțiune a celor care l-au ales. Procesul se repetă până când unul dintre candidați trece de 50%.

În mod surprinzător, în această simulare, rezultatele nu sunt foarte diferite de cele actuale: NPD ar fi fost partidul cu cele mai mari avantaje de pe urma acestui sistem, însă tot liberalii ar fi câștigat cel mai mare număr de fotolii parlamentare. În ceea ce îi privește pe conservatori, performanța lor ar fi fost mai proastă. Aceasta deoarece, potrivit sondajelor, PCC a fost a doua alegere pentru doar 9% dintre canadieni. Chiar dacă PCC a câștigat votul popular, aceste cifre arată că votul anti-conservator a fost mai puternic decât cel anti-liberal.

Dezbaterea privind reforma electorală în Canada rămâne așadar deschisă, dar probabil pentru un alt guvern.

CITIȚI ȘI:

Coaliția guvernamentală: O sperietoare în politica federală canadiană
Cât de mult este prea mult?
Canada și eforturile de salvare a ordinii mondiale existente