Istoria umanităţii este adesea tributară unor lucruri mărunte şi multe dintre acestea au legătură cu vremea. Vă prezentăm cinci evenimente istorice, mai mici sau mai mari, a căror rezultat a depins de ciudăţenii meteo. În unele cazuri, dacă vremea nu s-ar fi comportat bizar, lumea ar fi putut fi diferită astăzi.
INUNDAŢII: ORAȘELE HERACLEION ŞI CANOPUS RASE DE PE FAŢA PĂMÂNTULUI
În 1999, o echipă de arheologi francezi a descoperit ruinele a două mari oraşe egiptene antice, bogate şi foarte populate la vremea lor, Heracleion şi Canopus, aflate pe fundul golfului Abu Qir. Mult timp, în lipsa unui cât de mic semn al existenţei lor, s-a crezut că aceste aşezări nu sunt altceva decât un mit, la fel ca şi Atlantida, faimosul continent pierdut.
Descoperirea de acum două decenii a confirmat existenţa acestor orașe, una tragică însă: în secolul VIII, Heracleion şi Canopus au fost înghiţite de ape, când inundaţii extrem de puternice şi de neobişnuite au făcut ca Nilul să se reverse peste câmpiile învecinate. Drept urmare, pământul instabil pe care au fost construite cele două oraşe s-a transformat în mâl lichefiat. Clădirile s-au dărâmat sub propria lor greutate, ruinele fiind purtate până pe fundul mării, unde au fost depozitate timp de secole.
Aşa de rapidă a fost distrugerea, încât nenumărate comori – complexe statuare din aur, monezi, bijuterii etc. – au fost găsite la locurile lor, indicând că locuitorii au fost luaţi de ape aşa de rapid, încât nu au avut timp nici măcar să încerce să-şi strângă lucrurile de preţ şi să fugă.
TAIFUNUL DIVIN SAU KAMIKAZE
În toamna anului 1274, Kublai Kan, împăratul Chinei pe care Marco Polo tocmai îl vizitase, a trimis o armată de 40.000 de soldaţi ca să cucerească Japonia. Odată ajunse, trupele imperiale au fost întâmpinate de o vreme brutal de rece, forţându-le să se întoarcă. Povestirile soldaţilor, despre un pământ fertil şi puţin populat, au făcut ca Japonia să fie o prioritate pentru Kublai Kan, astfel că şapte ani mai târziu el a trimis o armată ce număra 142.000 de soldați în nordul insulei Kyushu.
Întâmpinând rezistenţă şi făcând puţine progrese, împăratul a mai trimis 100.000 de trupe adiţionale, pe insula Takashima, pentru a încercui inamicul. Pe când armata chineză era pe cale să-şi stabilească baza, un puternic taifun a lovit insula, măturând totul în calea sa, inclusiv soldaţii chinezi. Legenda japoneză care s-a născut în urma acestui eveniment atribuie puternica furtună zeiţei Amaterasu iar taifunul a fost numit „Vântul Divin” – în japoneză kamikaze, un cuvânt ce va avea un înţeles foarte diferit în alt război.
MAREA FURTUNĂ ŞI MAREA FLOTĂ BRITANICĂ
Tot un vânt puternic avea să altereze destinul unei alte naţiuni insulare. În noiembrie 1703, un uragan a devastat coastele Irlandei şi ale sudului Angliei. „Marea Furtună”, aşa cum a intrat în istorie acest uragan, a făcut numeroase victime şi mari pagube materiale, printre care şi zeci de nave ale Royal Navy, ieşite în larg pentru exerciţii. Ca urmare a acestei pierderi masive, Anglia a decis reconstruirea flotei sale, cu vase mai moderne şi mai performante. Primele nave ieşite de pe şantiere au navigat spre Marea Baltică, asigurând controlul căilor maritime către Scandinavia, lucru ce i-a permis Angliei să domine comerţul cu cherestea.
Rezultatul? Anglia a putut construi din ce în ce mai multe nave, instaurându-şi de-a lungul deceniilor următoare dominaţia asupra mărilor şi oceanelor – un avantaj care a condus la clădirea unui imperiu extins în toate colţurile planetei.
PLOAIA TORENŢIALĂ ŞI CULTURA FOLSOM
În noaptea lui 27 august 1908, o ploaie torenţială s-a abătut asupra micului orăşel Folsom, situat în nord-estul a ceea ce la vremea respectivă se chema Teritoriul Noului Mexic (The Territory of New Mexico, devenit ulterior Statul New Mexico, SUA). Râul Cimarron s-a revărsat, inundând împrejurimile şi distrugând Folsom. Constatând pagubele, un cowboy pe nume George McJunkin s-a aventurat într-un loc numit Wild Horse Arroyo, unde a găsit oseminte de bivol mai mari decât cele ale bizonilor moderni, precum şi artefacte umane – vârfuri de săgeţi şi de lance. Osemintele s-au dovedit a fi cele a unei specii dispărute de bizon din Pleistocenul Timpuriu, care, alături de obiectele în mod clar confecţionate de mâna omului, au mutat cronologia amerindienilor în Lumea Nouă cu zece mii de ani. Astfel, ploaia care a condus la descoperirea Culturii Folsom a revoluţionat comunitatea arheologică.
CERUL SENIN ŞI SOARTA CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL Datorită unui sistem depresionar din îndepărtata Islandă, în decembrie 1944 un frig cumplit a cuprins Europa de Vest, stopând înaintarea trupelor anglo-americane chiar la porţile Germaniei naziste. Într-atât de rapidă a fost înaintarea americanilor, încât trupele ajunseseră foarte dispersate, iar când germanii, aflaţi în retragere, au decis să atace, profitând de frig şi de stratul gros de nori care împiedica avioanele aliate să zboare, soarta războiului aproape că le-a devenit favorabilă. Luptând în zăpada adâncă şi pădurile dese ale Ardenilor, nemţii au încercuit divizia 101 paraşutişti la Bastogne, în Franţa, lansând o puternică ofensivă. Din fericire, trupele americane sub comanda generalului George D. Patton au ajuns la timp pentru a-i salva pe cei încercuiţi.
Battle of the Bulge s-a decis atunci când, pe 24 decembrie 1944, cerul s-a înseninat, permiţând avioanelor de război aliate să decoleze şi să lanseze o ploaie de bombe asupra forţelor germane. Vremea s-a înrăutăţit iarăşi pe 3 ianuarie 1945, însă la acea dată nemţii erau deja din nou în retragere. Faza finală a celui de-al Doilea Război Mondial începuse iar Germania nazistă avea să cadă cinci luni mai târziu.
CORECȚIE: O versiune anterioară a acestui articol amintea de orașul Heraklion (Creta, Grecia), în loc de Heracleion (Egipt).
