Secete mai intense, precum cea experimentată de Europa în 2022, ar putea deveni mai frecvente, mai ales pe acest continent, informează Agence Science-Presse.
Denumite în engleză „flash drought”, aceste secete sunt caracterizate ca fiind „mai intense” deoarece încep și se intensifică în doar câteva săptămâni: un astfel de eveniment durează în medie între 30 și 45 de zile, în timp ce o secetă mai „lentă” are nevoie de luni de zile pentru a se forma. Însă deși sunt scurte, consecințele acestor „secete rapide” asupra ecosistemelor și agriculturii se resimt pe o perioadă mai lungă de timp.
Aproape toate continentele au observat o creștere a acestor secete intense în ultimii 60 de ani, potrivit unui studiu publicat în data de 13 aprilie în revista Science de o echipă de la Universitatea din Nanjing, China. Cercetătorii s-au concentrat pe secete care au durat cel puțin 20 de zile, pentru a exclude perioadele fără precipitații ce ar fi putut fi prea scurte pentru a provoca daune vizibile.
În mod logic, creșterea temperaturii medii a planetei este în cauză: aerul mai cald face ca apa să se evapore mai repede din sol, cauzând secetă mai rapid.
Modelul publicat de cercetători nu permite predicții privind viteza cu care situația va continua să evolueze. Obținerea unui model global este de asemenea dificilă, deoarece topografia, vegetația și tipul de sol pot face ca predicțiile să varieze de la o zonă la alta. Însă cercetătorii au putut identifica regiuni cu un risc sporit, iar Europa este una dintre ele, alături de Australia și Asia de Est.
Studiul notează și faptul că tehnologiile existente în prezent, menite să alerteze fermierii și autoritățile locale cu privire la riscul de secetă – și necesitatea de a se aproviziona cu apă – au fost concepute pentru secete care iau luni să se instaleze, nu săptămâni.
În luna martie, un raport al Comisiei Europene privind starea precipitațiilor din ultima iarnă a atras atenția cu privire la riscurile unei secete emergente. Ninsorile pe munții sudici și vestici au fost foarte scăzute în comparație cu media ultimelor decenii și chiar mai mici decât cele din sezonul 2021-2022, iarnă ce a fost urmată de o secetă puternică. Mai puțină zăpadă înseamnă mai puțină apă în râuri și lacuri în următoarele luni. Deja nivelurile de umiditate a solului și debitele râurilor în luna martie au fost mai mici decât era de așteptat în această perioadă a anului, se afirmă în raport.
