Anxietatea canadienilor cu privire la perspectivele economice ale țării pare să fie destul de prezentă în acest an electoral. Economia cunoaște acum o perioadă de stagnare, urmând o tendință globală, dar întâmpinând și dificultăți generate de factori interni specifici. Câteva explicații.
Prezența unui sentiment de anxietate vizavi de starea economiei și situația finanțelor personale în rândul canadienilor reprezintă o schimbare notabilă față de anul trecut. Un nou sondaj de opinie al Institutului Angus Reid arată că patru canadieni din zece (40%) spun că se așteaptă la o înrăutățire a economiei în următoarele 12 luni – un număr mai mare decât cei care cred că se va îmbunătăți (24%) sau că va rămâne la același nivel (39%). Mai mult, majoritatea canadienilor (55%) declară că se așteaptă ca următoarele 12 luni să nu constituie un moment prielnic pentru o achiziție majoră și aproape jumătate (48%) sunt îngrijorați că cineva din familia lor și-ar putea pierde locul de muncă.
Rezultatele acestui sondaj se aseamănă cu cele prezentate în ianuarie 2019 de o anchetă sociologică Pollara Strategic Insights, a cărei principală constatare a fost revenirea anxietății economice în rândul unei majorități dintre canadieni (56%). Sunt întemeiate aceste temeri? Da și nu.
Economia canadiană cunoaște o încetinire față de ultimii trei ani
Economia canadiană a crescut cu doar 0,4% în ultimele trei luni ale lui 2018, cea mai slabă evoluție trimestrială înregistrată de la jumătatea anului 2016, și sub așteptările care prevedeau 1,2%. Spre comparație, în trimestrul precedent, creșterea economiei canadiene a fost de 2,0%. Per total, în 2018, creșterea a fost de 1,8%, comparativ cu 3,0% în 2017, potrivit Statistique Canada.
Tendința de decelerare economică se va menține și în lunile următoare, când sunt așteptate cifre cel puțin la fel de modeste, datorate reducerii producției de petrol albertan de la începutul anului.
Statistique Canada arată că încetinirea de la finele anului trecut se datorează în principal scăderii investițiilor (în afaceri și în imobiliare). Cheltuielile de consum, motor al economie până nu de mult, s-au temperat și ele în ultimele două trimestre, iar valoarea caselor a scăzut, la nivel național, pentru prima oară în 30 de ani. Punctul nevralgic al economiei canadiene în acest an electoral este însă sectorul energetic, afectat de prețurile petrolului ce au cunoscut un minim istoric.
Economiștii nu vorbesc totuși de posibilitatea unei recesiuni (ci de un „motor în pană”), căci piața muncii a afișat un început de an spectaculos, cel mai bun din ultimii aproape 40 de ani: 66,800 de noi locuri de muncă la timp plin au fost create în ianuarie și alte 55,900 în februarie, cifre nemaiîntâlnite din 1981. Din august 2018, economia canadiană a generat 290,000 noi locuri de muncă, cea mai mare creștere înregistrată într-o perioadă de șase luni de la începtul anilor 2000.
Datoriile canadienilor reprezintă o vulnerabilitate pentru economie
Potrivit guvernatorului Băncii Canadei, Stephen Poloz, gospodăriile canadiene au datorii care se ridică la 2.000 de miliarde de dolari – o vulnerabilitate pentru economie și pentru stabilitatea financiară a populației. Această datorie a crescut constant în ultimele trei decenii, atât în cifre absolute cât și ca proporție în economia țării. Ea este rezultatul mai multor factori: o cerere susținută de locuințe și o lungă perioadă de rate de interes scăzute, menite să stimuleze economia. O porțiune de circa 1.500 de miliarde din această datorie o reprezintă împrumuturile ipotecare.
Totuși, gradul de îndatorare al canadienilor pare să se stabilizeze, așa cum o indică cifrele ultimului trimestru din 2018. Problema este că această stabilizare survine într-un moment în care economia mondială dă semne de oboseală.
Ritmul global de creștere este mult mai lent
Încetinirea economiei mondiale este un fapt confirmat. Potrivit ultimelor previziuni ale Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), date publicităţii la începtul lunii martie, creşterea produsului intern brut (PIB) planetar ar urma să fie 3,3% în 2019 şi 3,2% în 2020, mai puţin deci decât acel 3,7% înregistrat anul trecut. Economia Germaniei, locomotiva UE, nu va crește decât cu 0,7% în acest an, ceea ce face ca OCDE să prognozeze o creștere de doar 1% pentru zona euro.
Aceeași situație și în Statele Unite: creșterea economică se va încetini brusc în acest an, precum și în următorii. Astfel, prognoza medie pentru creșterea produsului intern brut american în 2019 este de doar 2,3%, în scădere față de previziunile anterioare de 2,44% și față de ritmul de creștere de 3,1% înregistrat în 2018. În 2020 se așteaptă o și mai slabă evoluție economică, de sub 2%. Principala cauză: intensificarea tensiunilor comerciale cauzate de SUA, în special de noile tarife americane pe diferite importuri din China şi ripostele acesteia.
China stârnește de altfel cele mai mari îngrijorări. Deși își va continua creșterea economică cu 6,2% în 2019, gigantul asiatic dă semne de incoerență, potrivit OCDE. Primul ministru chinez a recunoscut la începutul lui martie că ţara sa este „confruntată cu o situaţie complexă şi dificilă pe plan intern şi extern, cum rar s-a văzut de mulţi ani”. O încetinire mai pronunțată decât cea prevăzută a economiei chineze ar avea repercusiuni în întreaga lume, în special în estul Asiei.
În ansamblu, tensiunile comerciale din ultima vreme şi sporirea incertitudinilor privind politicile comerciale sau economice pe care aceste tensiuni le-au provocat, au erodat încrederea oamenilor de afaceri şi pe cea de pe piețele financiare, ducând la creşterea volatilităţii de pe pieţe şi la încetinirea investiţiilor şi comerţului.
Buget federal apt pentru un an electoral
Pe plan politic, 2019 este un an foarte important. Liberalii speră să se mențină la putere, conservatorii speră să o preia, noii democrați speră să redevină forța politică din 2011. Dacă în 2018 situația economică părea să le fie favorabilă liberalilor, 2019 le aduce un set de provocări din acest punct de vedere.
Nu este deci de mirare că cel de-al patrulea buget federal al ministrului Bill Morneau, prezentat luna trecută, a fost conceput într-un spirit electoral, ca să tempereze anxietățile oamenilor privind evoluția economiei. Astfel, bugetul vizează trei categorii cheie de votanți: milenialii – prin măsuri care să înlesnească cumpărarea primei case; lucrătorii – prin programe de perfecționare și recalificare menite să le deschidă noi oportunități pe piața muncii; și vârstnicii – prin schimbări la programul Guaranteed Income Supplement/ Supplément de revenu garanti și prin măsuri de protecție a pensiilor în caz de faliment al unei companii.
Guvernul va continua să investească în infrastructură (2,2 miliarde de dolari) și în ameliorarea eficienței energetice (1 miliard de dolari) și va oferi un ajutor substanțial fermierilor afectați de acordurile comerciale cu Asia-Pacific și Uniunea Europeană (3,9 miliarde de dolari).
În total, noul buget prevede cheltuieli de 22,8 miliarde de dolari. Proiecțiile privind deficitul anual – care în 2019-2020 va atinge 19,8 miliarde de dolari – îl situează la mai puțin de un punct procentual din produsul intern brut al Canadei, un nivel modest pe plan internațional.
Vom vedea în cursul acestui an dacă abordarea liberalilor va avea efectul scontat asupra economiei și la urne.
