Pe lângă măsurile de combatere a inflației, Banca Canadei și-a făcut simțită prezența pe rețelele de socializare pentru a clarifica falsa informație privind „tipărirea de bani”.

Chiar dacă inflația începe să dea semne de recul, Banca centrală a Canadei continuă lupta împotriva creșterii prețurilor, mărind recent dobânda de referinţă cu 75 de puncte de bază, la 3,25%. Aceasta este a cincea majorare consecutivă – una așteptată, ce va fi urmată de altele, după cum a informat banca. Următorul anunț privind dobânda de referinţă va fi făcut pe 26 octombrie.

Rata inflației a scăzut de la 8,1% în iunie la 7,6% în iulie, în principal datorită scăderii prețurilor la benzină, însă alți indicatori de preț au continuat să crească, mai ales la servicii.

Economia Canadei rămâne solidă, afirmă banca, afișând o creștere de 3,3% în al doilea trimestru (inferioară totuși previziunilor inițiale). Piața imobiliară a început să se răcească, așa cum era de așteptat, după ce a cunoscut o „creștere nesustenabilă” în timpul pandemiei. Banca se așteaptă ca economia canadiană să-și continue încetinirea, „pe măsură ce cererea globală se diminuează și înăsprirea politicii monetare aici, în Canada, începe să readucă cererea la un nivel mai comparabil cu cel al ofertei”, după cum se arată într-un comunicat.

În paralel cu măsurile pentru a controla inflația, Banca Canadei a întreprins recent și o luptă împotriva dezinformării. În ultimele săptămâni, aceasta s-a folosit de rețelele sociale pentru a oferi lămuriri despre economie, explicând cum funcționează inflația și ce măsuri întreprinde pentru a o readuce la ținta de 2%, dar și pentru a răspunde informațiilor false care circulă în rândul populației cu privire la politica sa din timpul pandemiei.

Trebuie spus că în sistemul canadian, independența băncii centrale reprezintă unul din pilonii instituționali fundamentali. Fondată în 1934 ca răspuns, în principal, la Marea Depresiune, Banca Canadei este însărcinată cu stabilirea politicii monetare a țării, gestionarea masei monetare și menținerea inflației la un nivel scăzut și stabil. Mandatul băncii centrale, revizuit la fiecare cinci ani, este de a menține inflația între 1,0% și 3,0%.

Alte responsabilități includ: asigurarea siguranței și eficienței sistemului financiar canadian, proiectarea și emiterea de bancnote și acordarea de împrumuturi instituțiilor financiare canadiene.

Spre deosebire de Banca centrală, ministerul Finanțelor este responsabil de politica fiscală a țării – buget, impozite etc.

Banca administrează rezervele valutare ale guvernului și programele de datorie publică. În principiu, ministrul de Finanțe este autorizat să emită ordine explicite privind politica monetară, însă acest lucru nu s-a întâmplat niciodată în istoria Canadei.

Guvernatorul băncii este numit de consiliul de administrație al acesteia pentru un mandat de 7 ani ce poate fi reînnoit. Deși vice-ministrul de Finanțe face parte din consiliul de administrație, el nu are niciun rol în procesul de vot.

Pierre Poilievre, ales recent șef al Partidului conservator canadian, pare să ignore faptul că Banca centrală a fost concepută ca o instituție independentă față de cabinetul ministerial care guvernează țara. El este unul dintre cei mai vehemenți critici ai băncii și guvernatorului ei, Tiff Macklem, susținând în mod repetat că aceasta a tipărit bani pentru a finanța cheltuielile guvernului Trudeau, provocând astfel inflație.

Pierre Poilievre susține un fals, nu pentru că nu știe sau nu înțelege cum stau lucrurile, ci pentru a manipula în scopuri politice. Afirmația sa cu „imprimatul de bani” a prins la foarte multă lume. Contextul actual, de inflație ridicată și îngrijorări privind costul vieții și dobânzile din ce în ce mai mari, a sporit interesul populației pentru ce face și cum funcționează Banca centrală. La pachet au venit însă și politizarea acesteia, un nivel de încredere mai scăzut în măsurile luate și percepția greșită că a tipărit bani în timpul pandemiei.

„Ne-ați întrebat dacă am tipărit numerar pentru a finanța guvernul federal. Nu am făcut-o”, a scris Banca Canadei pe contul său de Twitter, explicând mai apoi că politica sa a fost una de relaxare cantitativă.

Ce este relaxarea cantitativă? Este vorba de un instrument relativ nou, folosit pentru a menține fluxul de bani atunci când ratele dobânzilor se situează în jurul valorii de zero, ne mai putând fi reduse. A atras atenția la nivel mondial atunci când a fost folosit de Rezerva Federală a SUA în urma crizei financiare din 2008.

Banca Canadei a apelat la acest instrument pentru prima dată în timpul pandemiei, pentru a combate riscul deflației (opusul inflației, i.e. scăderea prețurilor bunurilor și serviciilor, determinată de reducerea creditului). A cumpărat obligațiuni guvernamentale de la instituții financiare folosind solduri de decontare, sau rezerve, pe care le-a depus în conturile instituțiilor financiare și a plătit dobândă. Aceste rezerve nu înseamnă cash – banca nu a tipărit bani pentru a plăti obligațiunile.

Mecanismul este următorul: o astfel de achiziție a unei obligațiuni scade rata dobânzii la obligațiunea respectivă și, prin urmare, scade și alte dobânzi, ceea ce face ca împrumutul să fie mai ieftin pentru toată lumea.

Banca Canadei a renunțat la politica de relaxare cantitativă în octombrie anul trecut, semnalând astfel începutul unui proces de înăsprire cantitativă. Înăsprirea cantitativă înseamnă fie că obligațiunile sunt vândute înapoi instituțiilor financiare, fie că sunt lăsate să ajungă la scadență fără a fi înlocuite. Banca centrală a optat pentru a doua variantă.

CITIȚI ȘI:

Cât de mult vor crește dobânzile în Canada?

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

sixty six − = sixty three