În ultimele luni, Chemin Roxham s-a aflat mai mult ca niciodată în centrul atenției în Quebec. Mai multe voci, inclusiv cea a premierului François Legault, cer închiderea acestui drum și renegocierea mecanismului care a dat naștere acestui sistem de intrare paralelă în Canada, Acordul privind țările terțe sigure. Explicații.

Chemin Roxham a devenit foarte popular în 2017, după venirea lui Donald Trump la putere, însă el a reprezentat o cale de intrare în Canada și înainte. Până la pandemia de COVID-19, aproximativ 17.000-18.000 de persoane pe an foloseau Chemin Roxham pentru a intra neregulamentar în Canada. Este vorba de un drum de țară care traversează frontiera dintre Statele Unite și Canada, legând orașele Champlain din statul american New York și Saint-Bernard-de-Lacolle, din regiunea Montérégie a Quebecului.

În timpul pandemiei, Chemin Roxham a fost închis temporar, ofițerii GRC întorcând înapoi în Statele Unite toți migranții care încercau să intre în Canada. Redeschis din 2021, acest drum este din nou folosit de mii de solicitanți de azil, numărul lor crescând substanțial în 2022 și în primele luni ale acestui an.

Potrivit Immigration, Réfugiés et Citoyenneté Canada, 39,675 de migranți au traversat frontiera prin acest punct în 2022, adică 43% din totalul celor care au solicitat azil în Canada. 2022 a fost de altfel un an record privind numărul persoanelor care au căutat refugiu aici – 92,175 – o cifră ce o depășește pe cea din 2017, când stadionul olimpic din Montreal a fost deschis pentru a primi fluxul major de migranți ce fugeau de regimul Trump. Tendința se continuă și anul acesta, când nu puține au fost zilele în care peste 200 de persoane au luat calea drumului Roxham pentru a ajunge în Canada.

Chemin Roxham este deci din ce în ce mai folosit iar „popularitatea” sa nu dă semne să se estompeze. Administrația Biden a înăsprit regulile la frontiera de sud, în speranța de a încetini fluxul de persoane care vin din Mexic. Peste 200,000 de arestări sunt făcute acolo în fiecare lună, potrivit Radio-Canada. Aceste noi restricții ar putea încetini fluxul migrator spre Canada, însă influența lor ar fi temporară și pe termen scurt.

De ce Chemin Roxham și nu un punct stabilit de trecere a frontierei?

Acest lucru se datorează Acordului privind țările terțe sigure (Safe Third Country Agreement/Entente sur les tiers pays sûrs), semnat în 2002 cu Statele Unite. Acest acord, dorit de Canada, obligă o persoană să solicite azil în prima dintre cele două țări în care ajunge. Altfel spus, dacă cineva venind din Statele Unite se prezintă la un punct de frontieră canadian pentru a cere azil, respectiva persoană este trimisă imediat înapoi, indiferent de motivele invocate.

Acordului privind țările terțe sigure vizează însă doar punctele terestre de frontieră. Prin urmare, dacă o persoană reușește să intre în Canada pe alte rute – avion, vapor sau Chemin Roxham de exemplu, ea poate solicita azil. Reciproca este desigur valabilă, însă cazurile de persoane aflate în Canada care să ceară azil în SUA sunt foarte rare.

Există și alte rute neoficiale pe unde solicitanții de azil venind din SUA pot intra în Canada, însă Roxham e cea mai populară din motive de geografie și organizare: lipsa formelor de relief care să îngreuneze pasajul și proximitatea autostrăzilor și a marilor orașe. Dintre toate punctele neregulamentare de trecere a frontierei, Chemin Roxham e cel mai securitar, atât pentru migranți, cât și pentru autoritățile canadiene, care pot efectua controalele de securitate necesare la fața locului (guvernul Trudeau a construit și apoi a extins un complex modular în acest scop).

Intrarea prin Roxham nu este ilegală

Migranții care sosesc aici via Chemin Roxham nu sunt ilegali. Oamenii care solicită azil nu sunt ilegali. Imediat ce pășesc în Canada ei se predau ofițerilor GRC care îi așteaptă la graniță. Este vorba deci de persoane care încearcă să solicite azil în Canada și nu în Statele Unite, iar Acordul privind țările terțe sigure le permite să facă acest lucru dacă evită un punct oficial de intrare.

Fiecare caz în parte este analizat de către Commission de l’immigration et du statut de réfugié du Canada (CISR), care este un tribunal administrativ independent. În teorie, fiecare solicitant de azil are dreptul la un permis de muncă până la studierea cazului său de către CISR. În practică, valul record de solicitări de azil de la începutul anului trecut, combinat cu lipsa agenților guvernamentali, a blocat mașina federală, deja deficitară în gestionarea dosarelor de imigrare și a pașapoartelor. Obținerea permiselor muncă durează din ce în ce mai mult, timp în care solicitanții de azil sunt obligați să muncească la negru.

Rata de acceptare (după un proces îndelungat) pentru cererile de azil depuse via Chemin Roxham este puțin mai mică decât pentru cele înregistrate la punctele oficiale. În 2018, a fost de 46% față de 55%, iar în 2019, de 50% față de 59%. În cazul unei decizii negative, persoanele care au venit via Chemin Roxham au dreptul să facă apel pentru a nu fi trimise înapoi, așa cum se întâmplă cu solicitanții de azil care sosesc, de exemplu, pe calea aerului.

Canada vrea să „modernizeze” Acordul privind țările terțe sigure. Este aceasta o soluție?

Renegocierea acestui acord durează deja de câțiva ani. Guvernul dorește să extindă aplicarea sa la întreaga frontieră terestră, din Columbia Britanică până în Nova Scoția, incluzând și rutele precum Roxham. Acest lucru ar permite Canadei să respingă persoanele care trec frontiera între punctele oficiale de intrare.

Deși partea canadiană vorbește de un „progres”, ambasadorul Statelor Unite în Canada a sugerat recent că o astfel de renegociere nu este o prioritate pentru administrația Biden, potrivit Radio-Canada.

Pe lângă faptul că, cel puțin deocamdată, SUA nu are niciun interes să modifice acordul, extinderea sa la întreaga frontieră terestră pune o serioasă problemă de logistică, așa cum au subliniat mai mulți specialiști în domeniu. Prevenirea intrării solicitanților de azil pe alte căi decât cele oficiale ar necesita o desfășurare considerabilă de forțe polițienești.

„Cum să poți controla intrările la o frontieră care are peste 5.000 km lungime?” se întreabă François Crépeau, profesor de drept internațional public la Universitatea McGill și fost raportor special al Națiunilor Unite pentru drepturile migranților, citat de La Presse. „Statele Unite, cu un buget de zece ori mai mare decât al Canadei, nu pot împiedica oamenii să intre la ei. Cum ar putea Canada să facă acest lucru cu o graniță de două ori și jumătate mai lungă decât cea dintre Statele Unite și Mexic?”

În plus, eliminarea posibilității de trecere neregulamentară a graniței nu ar stopa migrația. Oamenii ar continua să vină în Canada, în clandestinitate, hrănind rețele criminale care exploatează și trafichează persoane.

Canada ar putea suspenda acordul în mod unilateral – oricare dintre părți o poate face, fără alte formalități decât notificarea scrisă celeilalte părți. Este ceea ce Blocul québécois și NPD cer, argumentând că acest lucru ar facilita o mai bună distribuție a solicitanților de azil la scară națională, întrucât aceștia s-ar putea prezenta în orice punct de intrare.

Guvernul Trudeau vorbește însă de riscuri semnificative în cazul suspendării acordului cu Statele Unite, susținând că o astfel de măsură ar crește numărul solicitanților de azil în Canada.

Acordul privind țările terțe sigure este dezbătut la Curtea Supremă a Canadei

Acordul privind țările terțe sigure a fost contestat în instanță de mai multe persoane și organisme (Consiliul canadian al refugiaților, Amnesty International Canada și Consiliul canadian al bisericilor) care susțin că acest acord contravine obligațiilor internaționale ale Canadei în ceea ce privește protecția drepturilor omului, căci atunci când sunt trimiși înapoi în SUA, drepturile solicitanților de azil sunt adesea încălcate, prin practici de detenție.

În iulie 2020, Curtea Federală le-a dat câștig de cauză și a invalidat acest acord, motivul arătat în hotărârea judecătorească fiind încălcarea Secțiunii 7 din Carta canadiană a drepturilor și libertăților (dreptul la viață, libertate și securitate). Ottawa a contestat decizia, iar în iulie 2021, Curtea Federală de Apel a anulat hotărârea anterioară care a considerat acordul neconstituțional.

CITIȚI ȘI: Ce este Acordul privind țările terțe sigure și de ce este acum considerat neconstituțional?

În prezent, cazul se află în fața Curții Supreme. Audierile au avut loc în octombrie 2022, dar încă nu a fost emisă o hotărâre. Potrivit Radio-Canada, pesimismul ar domni în rândurile celor care contestă acest acord.

Este închiderea drumului Roxham o soluție mai bună?

Este ceea ce propune premierul Legault care, într-o scrisoare către Justin Trudeau adresată în 19 februarie, susține că capacitatea de primire a Quebecului este „cu mult depășită”, fapt ce are consecințe „importante” asupra serviciilor publice.

„Este esențial […] ca solicitanții de azil care intră neregulamentar să fie redirecționați către alte provincii, deoarece Quebecul a făcut mai mult decât partea sa în ultimii ani”, scrie el, citat de Le Devoir. „Roxham va trebui închis într-o zi, fie că ne place sau nu. Aceasta nu este doar o problemă printre altele. Vorbim aici despre respectarea granițelor teritoriale ale Canadei”, conchide primul ministru.

Presiunea miilor de solicitanți de azil este într-adevăr considerabilă ținând cont de starea serviciilor publice din Quebec, iar Ottawa recunoaște acest lucru trimițând deja marea majoritate a celor care intră via Chemin Roxham în alte provincii, în special în Ontario.

Însă luarea de poziție a lui François Legault e determinată și de ideologie. Reticența sa privind imigrația este bine-cunoscută. Pentru Legault, economia și penuria de forță muncă nu trec înainte de protecția francezei și prezervarea identității naționale. Scăderea procentului de francofoni este o problemă mai gravă pentru primul ministru decât faptul că sistemul de sănătate suferă de un deficit cronic de personal sau că nu sunt suficienți profesori.

Nu este deci de mirare că în scrisoarea sa către Justin Trudeau, premierul Quebecului, amintește și faptul că toți acești solicitanți de azil reprezintă o amenințare pentru supraviețuirea francezei în Quebec. Legault vorbește despre costuri, probleme de gestiune, capacitate depășită, însă nu și despre drama umană care străbate acest Chemin Roxham odată cu cei care caută un refugiu în Canada.

Ideea închiderii acestei rute, susținută și de liderul conservator Pierre Poilievre, nu este realistă și nu reprezintă o soluție. Din contră, situația s-ar înrăutăți, așa cum numeroși experți în probleme de migrație o subliniază. Migranții ar găsi alte căi de a traversa granița, prin câmpuri și păduri, în condiții mai periculoase care au creat deja tragedii precum cea din ianuarie 2022, când o familie întreagă (inclusiv doi copii de 3 și respectiv 11 ani) a murit înghețată încercând să traverseze frontiera în apropiere de Emerson, în Manitoba.

Ce se poate face?

Numărul refugiaților este în creștere la nivel mondial. Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați a recenzat 65 de milioane de persoane strămutate în 2015, o cifră care a ajuns în ultimii ani la peste 100 de milioane și care până la sfârșitul lui 2023 se preconizează că va atinge 120 de milioane, potrivit unor estimări conservatoare. Pus astfel în perspectivă, totalul de 92,000 de solicitanți de azil înregistrat în Canada în 2022 este totuși infim.

Un lucru este însă cert: mișcările migratoare vor continua și, cel mai probabil, se vor înteți. Specialiștii sunt de părere că pentru a face față mai bine acestei realități, Canada ar trebui să asigure mecanisme de primire mai adecvate, mai ales în ceea ce privește acordarea rapidă de permise de muncă, ce le-ar permite acestor oameni să se întrețină singuri.

Distribuirea solicitanților de azil în funcție de capacitatea de primire a provinciilor este o altă soluție vehiculată, care, cel puțin parțial, a început să fie implementată. La solicitarea Quebecului, din 30 iunie 2022 și până în prezent, peste 5,500 de persoane sosite via Chemin Roxham au fost trimise în Ontario, numărul crescând foarte mult în ultimele săptămâni. Rămâne de văzut dacă acest lucru va fi menținut de guvernul federal și sub ce formă.

Nu în ultimul rând, perspectiva umanitară ar trebui să primeze în fața discursurilor populiste menite să manipuleze minți și voturi. Este vorba în primul rând de oameni care fug de violență, conflicte, dezastre, sărăcie extremă.

De unde vin cei care solicită azil în Canada?

Originea celor care solicită azil în Canada variază în funcție de mișcările globale ale populației și decizii politice. În 2017 și 2018, prin Chemin Roxham au venit în special haitieni și nigerieni, aceștia din urmă plecând din Statele Unite de teama politicilor de imigrație ale lui Donald Trump. În 2022 situația s-a schimbat. Haitieni sunt de departe cei mai numeroși, urmați de kurzi din Turcia, columbieni, chilieni, pakistanezi și venezueleni.

CITIȚI ȘI:

Dreptul la azil în Canada nu este un drept absolut