Benzina s-a scumpit, din nou, atingând cel mai mare preț din 2014 încoace: la jumătatea acestei luni, media în marile orașe canadiene a fost de 1,38$/litru. Cum se face că plătim atât de mult la pompă, când Canada este unul din cei mai mari producători de petrol ai lumii?

Canada are mult petrol – doar Venezuela și Arabia Saudită o depășesc – și este principalul furnizor străin de „aur negru” al Statelor Unite. Considerând statul Canadei de mare producător de petrol, cineva și-ar putea lesne închipui că benzina aici este foarte ieftină. Numai că s-ar înșela și iată de ce:

AMERICANII SUNT DE VINĂ
A fi un mare producător de petrol nu înseamnă neapărat că și stabilești prețul produselor derivate. Un client canadian al unei companii extractive albertane plătește pe baril prețul pe care ofertantul cu oferta cea mai mare este dispus să-l plătească. Cum piața americană este mult mai mare, SUA este ceea ce se cheamă un „price maker”; Canada este în poziția de a prelua prețul stabilit de americani, adică un „price taker”.

Dar cum se face că atunci când prețul la baril scade, prețul la pompă rămâne în continuare ridicat, nereflectând ieftinirea petrolului brut?

RAFINĂRIILE
Potrivit analiștilor (Kent Group), costul petrolului brut reprezintă doar jumătate din prețul mediu al benzinei canadiene actuale. Restul provine de la rafinării, stații de benzină și guvern (federal, provincial și în unele cazuri municipal).

Canada exportă considerabil mai multe produse rafinate (benzină, diesel și alte produse petroliere) decât importă. Rafinările canadiene sunt capabile să asigure necesarul de combustibil pentru toate vehiculele și utilajele existente aici. Ele vor însă să realizeze cât mai mult profit posibil, așa că își vând produsul celui care oferă mai mult, ceea ce înseamnă că din nou piața americană stabilește prețul. Mai mult, studiile arată că atunci când petrolul brut costă mai puțin, nu consumatorii fac cele mai mari economii la pompă, ci rafinăriile fac mai mult profit. Cu alte cuvinte, scăderea prețului barilului de petrol se reflectă prea puțin în prețul final al benzinei.

TAXELE
Canadienii plătesc multe taxe pe benzină: acciză federală, taxă de carburant, de drum, taxă pe carbon, taxele la vânzare și, în unele cazuri, taxă municipală de transport. În Quebec, de exemplu, avem acciza federală de 10 cenți/litru și GST/TPS de 5% (aplicabile în toate provinciile și teritoriile canadiene), la care se adaugă taxa de carburant provincială de 19,2 cenți/litru și taxa la vânzare quebecheză de 9.975% care se calculează pe prețul de detaliu, adică aceasta este o taxă peste toate celelalte taxe. În Montreal și municipalitățile din jur putem pune la socoteală încă o taxă, cea de transport, care este de 3 cenți/litru.

DOLARUL CANADIAN
Așa cum am văzut, indiferent din ce țară provin, prețul produselor petroliere este exprimat în dolari americani. Or, dolarul nostru canadian nu prea performează în ultima vreme raportat cel american. Un loonie scăzut înseamnă mai mulți bani pentru petrolierele canadiene atunci când convertesc dolarii americani în canadieni, însă în mod cert el nu e favorabil celor care își fac plinul la mașină.

Ne putem consola totuși la gândul că atunci când dolarul e scăzut, exporturile canadiene iau avânt, contribuind la creșterea economică a țării.

VARA
Odată ce vremea devine mai caldă, intrăm în ceea ce se cheamă „driving season”. Oamenii conduc mai mult și deci cererea de benzină crește. În plus, compoziția chimică a benzinei se schimbă în funcție de anotimp, pentru a se adapta condițiilor meteo diferite. Pentru a trece de la benzina de iarnă la cea de vară, rafinăriile trebuie să-și calibreze sistemele și de multe ori se întâmplă să-și sisteze activitățile pentru câteva zile, lucru ce face ca temporar oferta să scadă. Toți acești factori combinați – cerere mai mare, costuri de rafinare mai mari, scădere chiar și temporară a ofertei – contribuie la creșterea prețului la pompă pentru canadieni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

98 − ninety five =