Alegerile prezidențiale americane sunt, de fiecare dată, un eveniment ce captează atenția lumii întregi, căci există o vorbă care spune: „as America goes, so goes the world”.

Canadienii sunt – sau ar trebui să  fie – în mod special interesați de aceste alegeri, căci ocupantul Casei Albe are o influență majoră asupra politicilor din domenii cheie pentru Canada: comerț, energie și mediu, și imigrație. În următoarele rânduri, câteva aspecte pe care o victorie Trump sau o victorie Biden le-ar avea asupra complexelor relații dintre Canada și SUA în aceste privințe.

Schimburile comerciale

Canada este foarte dependentă de piața americană, unde se duc circa trei sferturi din exporturile sale. Este clar deci că deciziile privind politica comercială americană au consecințe considerabile în Canada.

Indiferent cine va câștiga pe 3 noiembrie, cele două țări vor avea în continuare subiecte de dispute comerciale, precum cel privind cheresteaua. De asemenea, indiferent de rezultatul alegerilor, politica Buy American va rămâne.

Trump promite o continuare a politicii comerciale dure, care include o mulțime de tarife și taxe și care a paralizat practic sistemul de dispute al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Doctrina privind comerțul internațional a administrației Trump s-ar putea rezuma astfel: tarife reduse în țările în curs de dezvoltare, limitări privind acordurile comerciale între țări care nu au o frontieră comună, măsuri aspre împotriva capitalismului chinez finanțat de stat și mecanisme de dispută mai puțin puternice la OMC. Scopul: prezervarea locurilor de muncă în sectorul manufacturier intern, pentru care merită sacrificată o parte din eficiența importurilor internaționale, chiar dacă ocazional costul bunurilor și mărfurilor crește. Problema e că după patru ani, nu există dovezi că sectorul manufacturier american a cunoscut vreun boom sub Trump.

Canada este însă direct afectată de faptul că OMC nu-si poate îndeplini una din funcțiile sale, anume rezoluția disputelor comerciale. Acesta deoarece SUA, nemulțumită de această organizație internațională, blochează numirea judecătorilor la organul de apel al OMC. Or, Canada a câștigat recent la OMC un proces legat de taxele pe cherestea. Victoria este lipsită de semnificație în acest moment, căci SUA a făcut apel, mecanismul de audiere în apel fiind paralizat tot de SUA!

Deși va continua naționalismul economic la același nivel ca Trump dacă nu și mai și (Buy American), Biden propune totuși o abordare mai diplomatică, promițând să renunțe la deciziile agresive pe care administrația Trump le-a luat față de aliați, cum ar fi tarifele pe oțel și aluminiu impuse Canadei, bazate pe pretinse motive de securitate națională.

Disputele comerciale între cele două țări, inclusiv cele privind cheresteaua, nu vor dispărea cu Biden la Casa Albă, însă în platforma acestuia se vorbește de o cooperare cu aliații, nu de o antagonizare a lor, inclusiv pentru a contracara China în ceea ce privește supraproducția sa de oțel, aluminiu, fibră optică și construcție navală.

Energie și mediu

Și în acest domeniu contrastul dintre cei doi candidați la președinția americană este foarte marcant.

Biden vorbește de investiții masive în energie curată, de alăturarea la Acordul de la Paris și de penalizarea țărilor care nu-și respectă obligațiile climatice și de mediu – Canada preconizează o scădere a emisiilor, dar nu suficient de mare pentru a-și îndeplini angajamentul de la Paris.

De asemenea, candidatul democrat propune și interzicerea, la nivel mondial, a subvențiilor guvernamentale pentru combustibilii fosili – nici aici Canada nu stă prea bine, căci anual circa 6,3 miliarde de dolari se duc în subvenții directe către industria combustibililor fosili (estimarea aparține organismului Overseas Development Institute, un think tank independent axat pe dezvoltare internațională și chestiuni umanitare, într-un raport din 2018 intitulat G7 fossil fuel subsidy Scorecard). 

Biden vorbește și de un plan masiv de infrastructură verde, de 2 trilioane de dolari, ce va fi realizat până în 2035 de firme americane în conformitate cu normele Buy American. Și desigur, de restabilirea măsurilor adoptate în timpul președinției Obama, la care și Canada a aderat, de la reglementări privind metanul și industria auto, la interzicerea forajului în Arctica.

Pe scurt, politicile climatice anvizajate de Biden depășesc cu mult planurile lui Obama și reflectă o importantă recunoaștere a amenințărilor care planează asupra mediului înconjurător.

Candidatul democrat a suscitat însă interes în Canada atunci când a promis că va stopa construcția conductei Keystone XL din Alberta. Trump, pe de altă parte, o va continua, căci politica sa este de a reduce cât mai mult reglementările de mediu și de a promova dezvoltarea combustibililor fosili. Actualul președinte nu intenționează să schimbe această politică într-un eventual al doilea mandat.

Canada, se știe, are o relație ambivalentă cu industria sa petrolieră și gaziferă, de dragoste și ură. Petrolul este principalul produs de export al Canadei către SUA (în dolari), iar petrolul canadian reprezintă circa jumătate din totalul importurilor americane în acest domeniu. Dacă Keystone XL ar fi construită, ea ar putea transporta aproape o cincime din petrolul exportat de Canada în SUA în fiecare zi.

Dar chiar dacă ar avea acordul președintelui american, construirea acestei conducte întâmpină dificultăți legale în obținerea de permise, iar finalizarea sa nu se întrevede prea curând. Pe de altă parte, rămâne de văzut dacă Biden chiar va anula acest proiect, mai ales ținând cont de costul în termeni de pierdere a unor locuri de muncă în aceste vremuri de precaritate economică și de o previzibilă ostilitate din partea sindicatelor din construcții în acest climat politic extrem de polarizant.

Keystone XL ar ajuta industria petrolieră canadiană, însă aceasta nu va intra în faliment dacă construirea conductei nu se va materializa. Pentru a evita blocajele de transport care anterior au influențat negativ prețurile petrolului canadian, nisipurile petroliere vor avea nevoie, cel mai probabil, ca două din cele trei proiecte majore în desfășurare să fie finalizate în următorii câțiva ani: Trans Mountain către coasta Pacificului, extinderea Liniei 3 către Marile Lacuri și Keystone XL către Golful Mexic.

Alți factori, mult mai importanți ca acestă conductă, sunt însă de considerat privind prețul petrolului canadian – și implicit și economia Albertei. Ei sunt legați de tendințele ce se manifestă pe piețele de energie, indiferent de cine va fi ales președinte al SUA în data de 3 noiembrie. Numeroși experți, actori din industria petrolului și agenții guvernamentale în domeniu sunt de părere că cererea globală de petrol a atins apogeul și că importurile americane vor stagna sau chiar scădea în următorii ani. Aceasta deoarece din ce în ce mai mulți producători de automobile adoptă standarde mai stricte de emisii, așa cum au fost stabilite în California și adoptate și de către Canada. California, care este cea mai mare piață de vehicule din SUA, a anunțat luna trecută că intenționează să interzică vânzările de mașini pe benzină până în 2035.

Așadar, indiferent de cine este președinte al Statelor Unite, producția canadiană de petrol va cunoaște o ușoară creștere în următorii câțiva ani, sunt de părere analiștii, după care va atinge un platou la care se va menține cel mai probabil timp de decenii.

Imigrație

În materie de imigrație, Donald Trump a indicat că dacă va fi reales, va continua cu politicile restrictive stabilite în primul său mandat, mai cu seamă în ceea ce privește vizele de lucru temporare. El propune, de asemenea, încetarea protecției umanitare pentru migranți, precum și reducerea numărul de refugiați pe care SUA îi primește. Protecția umanitară pentru migranți (Temporary Protected Status) este un program în virtutea căruia SUA acordă un statul legal temporar persoanelor afectate de dezastre naturale sau de conflicte or războaie civile în țările lor de origine.

Toate aceste măsuri vor crea, în mod cert, o presiune adițională la frontiera canadiană, sporind numărul celor care vor căuta azil aici.

Canada este deja principala destinaţie de relocare a refugiaților din lume. Politicile guvernului Trudeau au de-a face cu acest statut, însă principalul factor este reducerea drastică a numărului de refugiați din SUA.

Potrivit Migration Policy Institute, numărul refugiaților admiși în Statele Unite în 2018 a fost de 22,491, o scădere majoră față de 84,994 în 2016. În 2020, plafonul a fost stabilit la 18,000, iar pentru 2021, dacă va fi reales, Trump preconizează un maxim de 15,000. Acestea reprezintă cele mai scăzute nivele înregistrate de la începutul programului american modern de relocare a refugiaților, în 1980.

De cealaltă parte a frontierei, în Canada, o analiză întreprinsă la University of Calgary School of Public Policy indică un număr de circa 140,000 de cereri suplimentare de imigrare în Canada după impunerea de către Trump, în 2017, a interdicțiilor de călătorie și imigrare, pe care le-a extins anul acesta în februarie.

Dacă Biden câștigă, planul său este de a anula măsurile administrației Trump privind imigrația. El promite să revizuiască decizia de a pune capăt protecției umanitare pentru migranți, să abroge interdicțiile de călătorie, să mărească numărul de refugiați primiți de SUA la 125,000 și să relaxeze programul de vize pentru lucrătorii străini. Acest lucru ar semnala lumii întregi că SUA se redeschide pentru imigrație, lucru ce va avea ramificații și în Canada.

Biden intenționează să organizeze o reuniune regională cu Canada și Mexic, care să includă și țări de unde se migrează masiv precum El Salvador, Guatemala sau Honduras, pentru a analiza factorii care determină această migrație și pentru a propune soluții regionale de relocare.

Biden este și cel cu care Canada ar putea renegocia Acordul privind țările terțe sigure, acel Safe Third Country Agreement încheiat în 2002 cu SUA, pe care Curtea Federală canadiană l-a invalidat în iulie a.c. Acest acord elimină posibilitatea ca o persoană aflată în Statele Unite să poată cere azil în Canada și viceversa. Cu alte cuvinte, o persoană venind din SUA care se prezintă la un punct de frontieră canadian pentru a cere azil este trimisă imediat înapoi, indiferent de motivele pentru care revendică protecție. Aceasta deoarece SUA este considerată o țară sigură pentru azilanți și deci aceștia, odată aflați pe teritoriul american, nu au de ce să se mai prezinte ca refugiați în Canada.

Pe de altă parte, o solicitare de azil făcută pe teritoriul canadian nu este supusă acestei interdicții – odată ce pășești în Canada, poți cere azil. Acesta este motivul pentru care în ultimii ani, datorită politicilor lui Trump, Canada a înregistrat o creștere substanțială a numărului de persoane care au trecut granița neregulamentar, prin câmpuri și păduri și renumitul Chemin Roxham, pentru a cere protecție.

Acordul a fost invalidat deoarece încalcă Secțiunea 7 din Carta canadiană a drepturilor și libertăților (dreptul la viață, libertate și securitate), căci pe cei pe care Canada îi trimite înapoi în Statele Unite îi așteaptă detenția – o penalitate pentru faptul de a cere azil pe care curtea a considerat-o non-conformă spiritului acestui acord. Decizia Curții Federale va intra în vigoare în ianuarie 2021. Ocupantul de la Casa Albă va avea deci un impact decisiv asupra cursului pe care acest acord îl va avea în viitor.

CITIȚI ȘI:

Studiu | Impactul COVID-19 asupra alegerilor prezidențiale americane
Analiză | Ce cred canadienii despre alegerile prezidențiale din Statele Unite?
Opinie | Rădăcina problemei