Din 2009, Canada are un nou set de măsuri menite să reglementeze producerea și vânzarea alimentelor organice, vegetale sau animale. Ce însemnă că un aliment este organic? Este el mai nutritiv? Are mai puține calorii? Cum funcționează sistemul canadian de certificare organică? Iată câteva din întrebările a căror răspunsuri se regăsesc în textul de mai jos. 

CE ÎNSEAMNĂ „ORGANIC”?    
Cuvântul „organic” se referă le felul în care sunt crescute și procesate produsele agricole precum fructe, legume, cereale, lactate și carne. O agricultură organică se bazează pe următoarele patru principii generale, stipulate în ghidul Organic production systems, General principles and management standards, întocmit de guvernul Canadei (Canadian General Standards Board):
Principiul sănătății: agricultura organică trebuie să susțină și să sporească sănătatea solului, plantelor, animalelor, oamenilor și planetei, ca un tot unitar, indivizibil;
Principiul ecologic: agricultura organică trebuie să se bazeze pe cicluri și sisteme ecologice vivante, să lucreze cu ele, să le emuleze și să ajute la consolidarea lor;
Principiul echității: agricultura organică trebuie să se dezvolte pe relații ce asigură echitatea șanselor și echitatea în ceea ce privește mediul nostru comun;
Principiul grijii: agricultura organică trebuie practicată sub semnul precauției și responsabilității, pentru a proteja sănătatea și bunăstarea generațiilor prezente și viitoare și  mediul înconjurător.

„Organic” așadar este un termen complex, care face referire la mai multe valori, nu doar la alimente fără pesticide și îngrășăminte sintetice. În practică, aceste principii se traduc într-un set de reguli specifice, referitoare la condițiile în care sunt crescute animalele de fermă, felul în care acestea sunt hrănite, transportate și sacrificate; modul în care culturile de cereale, legume și fructe sunt produse, recoltate, procesate și stocate; modalitățile de tratare a dăunătorilor și bolilor; ce substanțe, metode și ingrediente nu trebuie folosite; și ce factori de mediu trebuie luați în considerare.

Este vorba de un sistem de producție care pe lângă preocuparea pentru sănătatea umană promovează un tratament uman pentru animalele de fermă și ajută la prezervarea microbiologiei solului și a diversității în natură, la prevenirea eroziunii solului, a înmulțirii dăunătorilor și contaminării apei și la utilizarea unei cantități mai mici de energie decât agricultura convențională.

Iată esențialul a ceea ce o producție organică interzice: pesticidele și fertilizatoarele sintetice, nămolul de canalizare (sewage sludge, folosit în agricultura convențională ca fertilizator), hormonii de creștere pentru șeptel, ingineria genetică, clonarea animalelor sau utilizarea produselor lor, procesarea excesivă a alimentelor, folosirea ingredientelor și a conservanților artificiali, iradiația (utilizată pentru prezervarea alimentelor și eliminarea unor paraziți). Antibioticele sunt și ele interzise, cu excepția situațiilor de urgență, în anumite condiții.

Iată și esențialul a ceea ce o producție organică presupune: rotirea culturilor pentru a echilibra nutrienții din sol și a reduce dăunătorii; compostarea și utilizarea îngrășămintelor verzi, pentru a da nitrogen și materie organică solului și pentru a preveni uscarea pământului și eroziunea sa; folosirea insectelor benefice și a metodelor mecanice sau manuale de a controla dăunătorii și buruienile.

CUM SUNT REGELEMENTATE PRODUSELE ORGANICE ÎN CANADA?
În 2009, Agenția Canadiană de Inspectare a Alimentelor a adoptat un set de reguli (Organic Products Regulations) menite să alinieze produsele agricole canadiene destinate exportului la cerințele stricte ale Uniunii Europene. În același timp, a fost adoptată și eticheta Canada Organic pentru a atesta produsele certificate potrivit acestor noi norme.

Reglementările federale din 2009 au fost integrate Legii produselor agricole (Agricultural Products Act) și sunt aplicate împreună cu Organic Production Systems – General Principles and Management Standards (mai pe scurt Canadian Organic Standards), în care sunt specificate practicile de producție care trebuie urmate pentru ca un produs să fie considerat organic. Tot acest sistem de reguli este cunoscut sub denumirea de Canada Organic Regime și poate fi consultat pe site-ul guvernului canadian.

Regulile federale se aplică doar producătorilor care vor să utilizeze eticheta Canada Organic, un instrument de marketing foarte valoros în ziua de azi, și care își vând produsele în alte provincii și teritorii canadiene sau le exportă în alte țări. Alimentele produse și vândute în interiorul aceleiași provincii cad sub incidența reglementărilor provinciale. Există însă câteva provincii – Quebecul, alături de British Columbia și Manitoba – care au ales să aplice normele federale chiar și pentru produsele ce rămân pe teritoriul lor.

De menționat că înainte de Organic Products Regulations adoptate în 2009, certificarea era voluntară iar organismele ce o acordau nu trebuiau să fie neapărat acreditate de către Canadian Food Inspection Agency (CFIA).

Există în prezent 19 organisme acreditate de CFIA – canadiene, americane, europene și sud-americane. Există, de asemenea, și trei agenții însărcinate cu verificarea și monitorizarea acestora. Ambele liste sunt disponibile aici.

Pentru a-și păstra certificarea organică, un producător trebuie să se supună inspecțiilor anuale efectuate de organismele de resort și, desigur, să opereze conform normelor în vigoare.

CE PRODUSE POT PURTA ETICHETA „ORGANIC”?
Afișarea acestei etichete nu este obligatorie, așa că, în teorie, pot exista produse certificate organic care nu o poartă; în practică, acest lucru este destul de rar.

Doar produsele cu un conținut organic în proporție de cel puțin 95% pot fi clasificate ca atare și se pot prevala de logoul „organic”. Numele organismului care le-a certificat trebuie să fie înscris pe etichetă.

Produsele cu mai multe ingrediente și cu un conținut organic cuprins între 70-95% pot utiliza sintagma: „organic în proporție de xx%”. Ele nu pot afișa eticheta Canada Organic,  însă certificarea lor este obligatorie, așa că numele organismului care le-a certificat trebuie specificat.

Produsele cu mai multe ingrediente și cu un conținut organic sub 70% se pot folosi de cuvântul „organic” doar în lista de ingrediente. Aceste produse nu trebuie certificate și nu pot purta eticheta Canada Organic, însă orice ingredient afișat ca organic trebuie certificat.

Pentru alimentele neîmpachetate – fructe și legume, de exemplu, într-o piață – certificatul care atestă calitatea lor organică trebuie afișat la punctul de vânzare.

CARE SUNT REGULILE PENTRU PRODUSELE IMPORTATE?
Standardele de certificare organică variază de la țară la țară și sunt adaptate solului și condițiilor climatice locale. În regulă generală, o firmă care dorește să-și vândă produsele într-o țară străină trebuie să se conformeze regulilor acesteia.

Unele țări au însă acorduri prin care își recunosc reciproc standardele, cum este cazul Canadei și Statelor Unite. Prin urmare, produsele certificate ca organice de către U.S. Department of Agriculture sunt acceptate ca atare în Canada și viceversa.

ORGANIC SAU LOCAL?
Ideal, amândouă. Ecologiștii pledează mereu pentru un consum local, căci acesta taxează mediul mult mai puțin. Gândiţi-vă  la distanța pe care unele dintre alimentele pe care le consumăm, inclusiv cele organice, trebuie să o parcurgă pentru a ajunge pe mesele noastre. Transportul acestor produse contribuie la creşterea emisiilor de dioxid de carbon, principale responsabile pentru crearea efectului de seră. O roşie sau o căpşună crescută în California şi vândută la Montreal călătoreşte aproape 4,000 de kilometri iar camionul care o transportă produce peste 3,000 de livre de dioxid de carbon din emisiile de diesel/benzină.

La ora actuală însă, condițiile climatice, agricole și de politici comerciale ale Canadei fac ca aproximativ 70-80% din alimentele organice ce se găsesc aici pe piață să fie importate, în principal din Statele Unite. Majoritatea exporturilor organice canadiene o reprezintă cerealele, care merg pe piața europeană.

ETICHETA ORGANIC ȘI „CHIMICALELE”
Există o listă întreagă de substanțe interzise în producția organică, precum pesticidele sintetice, dovedite sau considerate că ar putea avea un potențial toxic pentru om și mediu – defolianți și desicanți, fungicide, insecticide etc. Oricât de bine concepute și bine aplicate ar fi regulile pentru practicarea unei agriculturi organice, este imposibil ca produsele rezultate să nu conțină vreo urmă de substanțe interzise. Aceasta deoarece, din păcate, mare parte din apa, aerul și solul nostru sunt deja contaminate cu reziduuri chimice. Din acest motiv, nu se poate vorbi de produse organice care să fie 100% fără astfel de reziduuri. Nu există la ora actuală o garanție în acest sens și nu va exista atâta timp cât majoritatea producției agricole va rămâne convențională – autoritățile canadiene nu ascund acest lucru, ci îl afirmă în Canadian Organic Standards.

Rețineți însă că „organic” înseamnă mai mult decât neutilizarea unor chimicale. Organic înseamnă și rotirea culturilor, și grija pentru viața viitoare a solului, și nu în ultimul rând, grija pentru un tratament uman acordat animalelor de fermă.

ORGANIC ȘI NATURAL NU ÎNSEAMNĂ ACELAȘI LUCRU
În general, atunci când un aliment folosește termenul „natural” înseamnă că nu conține arome artificiale sau conservanți, fără însă a face vreo referire la metodele sau materialele utilizate pentru producerea sa. El nu este deci organic.

În aceeași măsură, etichetele „free-range” sau „hormone-free” nu înseamnă organic. E adevărat că pentru a beneficia de calificativul „organic” carnea de vită, de exemplu, trebuie să provină de la vaci care nu au fost injectate cu hormoni de creștere și care au păscut liber cel puțin 120 de zile pe an, însă acestea sunt doar două din standardele pe care o certificare organiză le implică.

SUNT ALIMENTELE ORGANICE MAI BOGATE ÎN NUTRIENȚI? AJUTĂ LA SLĂBIT?
Producătorii de alimente organice nu pot emite vreo pretenție în ceea ce privește slăbitul. „Organic” nu are de-a face cu conținutul caloric al mâncării sau cu arderea grăsimilor, așa cum unele site-uri îndoielnice o afirmă.

De asemenea, în Canadian Organic Standards se stipulează foarte clar că producătorii de alimentele organice nu pot emite vreo pretenție vizavi de calitatea lor nutrițională, căci ele nu sunt testate în acest sens în procesul de certificare.

Totuși, există din ce în ce mai multe date ce par să indice că mâncarea organică poate fi benefică sănătății umane, comparativ cu cea convențională. Studiile întreprinse până acum au relevat unele diferențe nutriționale, însă informația este insuficientă pentru a trage concluzii cu privire la felul în care aceste diferențe se traduc la nivel de beneficii pentru sănătate.

Iată care ar putea fi câteva din aceste potențiale beneficii:
Nutrienți. Există studii care au arătat că alimentele organice sunt mai bogate în nutrienți decât cele convenționale. Diferențele observate sunt în general mici sau moderate, cu excepția anumitor tipuri de flavonoide, substanțe cu proprietăți antioxidante, unde creșterea observată este semnificativă.
Acizi grași omega-3. Felul în care șeptelul organic este hrănit, ca de exemplu iarbă și lucernă pentru vite, determină un nivel mai mare de acizi grași omega-3, un tip de grăsime benefic pentru inimă. Aceste cantități sporite de omega-3 se găsesc în carnea organică, precum și în produsele lactate și ouăle organice.
Metale toxice. Cadmiumul e un element chimic toxic ce se găsește în mod natural în sol, de unde este absorbit de plante. Potrivit mai multor studii, cerealele organice conțin un nivel semnificativ mai mic de cadmium, însă nu și fructele și legumele organice. Cantitatea mai mică de cadmium din cerealele organice s-ar putea explica prin absența îngrășămintelor sintetice, interzise în agricultura organică.
Pesticide. Comparativ cu fructele, legumele și cerealele convenționale, cele organice au un conținut net inferior de reziduuri de pesticide. Efectele acestor diferențe la nivel de sănătate umană nu sunt însă clare, deoarece chiar și pentru alimentele convenționale există reguli stricte privind maximul de reziduuri permis.

În concluzie, mâncarea organică nu e un moft sau o modă trecătoare. Beneficiile ei sunt tot mai multe și evidente și au de-a face cu felul în care ea este produsă: prin practici ce protejează ciclurile resurselor, sprijină echilibrul ecologic, ajută la menţinerea biodiversităţii și contribuie la împrospătarea fertilității solului grație interzicerii pesticidelor și fertilizatoarelor toxice și sintetice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

ninety six − ninety three =