Imigrația este o componentă esențială a culturii, societății și economiei quebecheze. Nu este deci de mirare că un subiect atât de important a revenit constant în declarațiile șefilor de partide și în dezbaterile prezentei campanii electorale. Cum încărcătura emoțională a discuțiilor despre imigrație este foarte mare, ea ar putea constitui subiectul decisiv la 1 octombrie.
Pe lângă o componentă economică și demografică, imigrația este conectată și cu conceptul de identitate națională, atât de încărcat politic în Quebec. De aceea majoritatea discuțiilor s-au structurat în jurul numărului de imigranți pe care provincia ar trebui să-i primească anual și a integrării lor în societatea quebecheză, pe piața muncii și din perspectiva valorilor promovate aici.
În 2018, numărul preconizat de imigranți pe care Quebecul îi va primi se situează între 49.000 și 53,000, ținta fiind de 51,000. Cifre similare au fost prevăzute și pentru anul precedent – când numărul total efectiv de imigranți primiți s-a ridicat la 52,400 – și pentru 2019.
Coalition Avenir Québec, partidul care încă conduce în intențiile de vot ale populației – deși diferența față de liberali este acum în teritoriul marjelor de eroare ale sondajelor- dorește să reducă acest număr începând chiar de anul viitor. Reducerea este considerabilă, de circa 23%, adică de la circa 52,500 de imigranți la 40,000. Deplângând posibilitatea ca „nepoții noștri să nu mai vorbească franceza”, François Legault, șeful CAQ, a propus, de asemenea, ca noii veniți să fie testați la nivel de franceză și valori quebecheze, lăsând să se întrevadă posibilitatea unei expulzări în caz de eșec – Legault a revenit asupra declarațiilor sale, menționând că aceste teste vor fi foarte ușoare, că pot fi repetate în caz de nereușită și că orice persoană de bună-credinţă va putea trece testul de valori.
În ceea ce privește Partidul québécois, acesta intenționează să apeleze la verificatorul general al Quebecului pentru ca acesta să determine nivelul optim de imigrație. Jean-François Lisée, liderul PQ, a vorbit însă de „o țintă de circa 35,000 – 40,000 de imigranți anual”, susținând și faptul că doar cei care vorbesc deja franceza ar trebui să fie admiși pentru a se instala aici. Pentru refugiați, PQ propune chiar o perioadă de francizare remunerată.
Fără să se pronunțe asupra numărului de imigranți pe care Quebecul îi primește anual, Québec solidaire consideră că imigrație și naționalism nu sunt deloc incompatibile. Prin urmare, provincia trebuie să rămână în continuare deschisă pentru noii veniți, iar statul să fie un exemplu privind integrarea lor, i.e. sectorul public să aibă o rată strictă de angajare a persoanelor aparținând minorităților vizibile și etnice de 25%.
Deloc surprinzător, Partidul liberal din Quebec este singurul care se declară în favoarea menținerii nivelului actual de imigranți primiți anual, în virtutea penuriei de mână de lucru cu care se confruntă provincia. PLQ promite fonduri suplimentare acordate municipalităților pentru reținerea imigranților și în alte regiuni decât cea a Montrealului.
Citiți și: Sistemul politic și finanțarea partidelor în Quebec
ÎN MATERIE DE IMIGRAȚIE, OTTAWA ARE ULTIMUL CUVÂNT
Problema cu dezbaterile privind numărul de imigranți este că în mare parte acestea sunt doar vorbărie goală. Quebecul nu poate decide unilateral câți imigranți primește, în niciuna din categoriile de imigrație – refugiați, reîntregirea familiei sau imigranți economici, chiar dacă există un certificat de selecție din partea Quebecului pentru aceștia din urmă. Federalul și provincialul se consultă, desigur, însă Ottawa are în final ultimul cuvânt.
În plus, în virtutea Acordului Canada-Quebec privind imigrația, ținta Quebecului ar trebui să fie egală cu ponderea sa în termeni de populație în interiorul federației. Adică să primească 22,6% din numărul total al imigranților (300,000) care intră în Canada. Or, la ora actuală, cu pragul stabilit de liberali, Quebecul e abia la 17,5%! Dacă acesta s-ar reduce la 40,000 așa cum propune CAQ, procentajul ar coborî la 13,3%.
IMIGRAȚIA ESTE O MINĂ DE AUR PENTRU QUEBEC
Penuria de mână de lucru este cât se poate de reală, iar această afirmație nu se bazează pe argumentele politice ale liberalilor, ci pe cifrele avansate de Consiliul patronatului: 70% din firmele existente aici au probleme în a găsi oameni ca să-i angajeze. În zece ani, pentru ca economia să ruleze și prosperitatea quebecheză să continue, un milion și jumătate de posturi vor trebui acoperite. Quebecul are nevoie de brațe și de creiere, iar imigranții sunt, cel puțin din punctul acesta de vedere, o mină de aur.
Este adevărat că, în mod paradoxal, rata șomajului în rândul imigranților este tradițional mai mare decât cea în ansamblul provinciei, însă un proaspăt studiu dat publicității de către Institut du Québec (pe 18 septembrie), arată că în ultimii ani piața muncii integrează mai ușor imigranții, lucru reflectat și de rata șomajului. Aceasta a scăzut de la 8% în 2017 la 6% în august a.c. La nivelul provinciei acesta era de 3,9%.
DECLINUL FRANCEZEI ESTE UN MIT
Liderii CAQ și PQ au repetat de-a lungul campaniei electorale faptul că prea puțini dintre noii veniți, doar 42%, știu franceza în momentul sosirii lor în Quebec. Procentajul respectiv se referă însă doar la anul trecut, când Quebecul a primit mulți refugiați. În 2016 și 2015, când ponderea imigranților economici (selecționați considerând și criteriul de limbă) a fost mai mare, procentajele s-au situat la 48% și respectiv 56%.
Indiferent însă de cunoștințele lor în momentul instalării aici, francizarea imigranților poate fi considerată un real succes. Potrivit datelor colectate la ultimul recensământ (2016), Statistique Canada arată că 94,5% dintre quebechezi sunt în măsură să converseze în franceză, o cifră record. În același timp, 87,1% dintre aceștia vorbesc franceza acasă, un pic mai mult ca la recensământul precedent.
Declinul francezei pe care CAQ și PQ l-au invocat este deci mai degrabă un mit decât o realitate.
