Vă prezentăm un interviu realizat de scriitorul Florin Predescu la Washington, DC cu Tiberiu Dianu, profesor de lingvistică la Departamentul de Stat al SUA, expert judiciar în probleme de drept româno-american și autor a mai multor cărți și articole de specialitate în drept și ştiinţe sociale şi politice, publicate în România, Statele Unite, Marea Britanie, Olanda, Ungaria ş.a. 

„De timpuriu publicaţiile mele aveau subiecte legate de America”

Florin Predescu: Cum defineşti rolul analistului politic din SUA?
Tiberiu Dianu:  Analistul politic trebuie să fie un fin observator al realităţilor locale şi internaţionale. În măsura în care analizele lui sunt pertinente, el devine şi formator de opinie.

FP: Eşti român, dar locuieşti în Statele Unite. În ce măsură se adresează publicaţiile tale cititorilor din România şi Statele Unite?
TD: Activitatea mea publicistică este cuprinsă în mai multe etape. Am publicat de timpuriu, ca elev, în revistele şcolare. Am absolvit şcoala generală, gimnaziul şi liceul în oraşul Piteşti, judeţul Argeş. În 1969 eram elev în clasa întâia la Şcoala generală nr. 11 şi mi s-a publicat în Aripi, revista şcolii, o pictură premiată, pe care eu o denumisem „Insurecţia armată de la 23 August 1944”. Redactorul-şef al revistei însă, nu ştiu din ce motiv, i-a schimbat titlul în „Războiul din Vietnam”, pe atunci în plină desfăşurare şi probabil că a fost influenţat de mişcările de protest americane din acele vremuri. În 1980, ca licean, am publicat în revista Sânziana a Liceului „Zinca Golescu” (actualmente Colegiu Naţional) mai multe articole originale şi traduceri din poeţi clasici englezi (Byron, Shelley), formaţia ABBA (la modă atunci) şi mişcarea hippie din Statele Unite. Revista a obţinut Premiul întâi pe ţară la categoria de Reviste şcolare. Cred că şi articolele mele au avut o contribuţie, deoarece după premiere, revista a fost expusă timp de mai multe săptămâni în vitrina Librăriei „Mihai Eminescu” din centrul oraşului, deschisă la paginile cu articolele mele. Aş putea spune că încă de timpuriu publicaţiile mele aveau subiecte legate de America.

Într-o a doua etapă, după absolvirea Facultăţii de Drept din Bucureşti, am publicat ca tânăr jurist atât articole, cât şi cărţi de specialitate, în drept, politică şi sociologie. Ca un fapt inedit, cărţile mele publicate în România au apărut fie în ediţii bilingve, româno-engleze, fie în limba română cu rezumat în limba engleză. Am avut această iniţiativă de la început, pentru că doream ca aceste cărţi să aibă o expunere internaţională. Şi au avut, întrucât ele au fost ulterior achiziţionate de nenumărate biblioteci universitare şi agenţii internaţionale.

O a treia etapă cuprinde publicaţii de limbă engleză (articole, rapoarte şi cărţi), apărute în perioada studiilor mele în străinătate (Franţa, Marea Britanie şi Statele Unite).

În fine, o a patra etapă, cea prezentă, de activitate profesională în Statele Unite, constă în publicarea de articole de analiză politică, scrise în limba engleză şi traduse ocazional în româneşte.

„Percepțiile României de către americani sunt aşezate pe mai multe paliere”

FP: Ca român-american, cum consideri că percep americanii România?
TD: Percepțiile României de către americani sunt aşezate pe mai multe paliere. Sunt americani care vizitează sau lucrează în România, americani care discută cu români-americani în Statele Unite, precum şi americani care se informează pe cont propriu despre România din Statele Unite. Aşadar, percepţiile acestor grupuri de americani variază de la caz la caz.

FP: Ai o experienţă de peste 20 de ani ca profesor de limbă şi cultură română în zona Washington, DC. Cum se împacă activitatea ta de profesor de limbă şi cultură română cu cea de analist politic?
TD: Activităţile mele se îmbină destul de armonios în măsura în care studiul de limbă română este susţinut de expuneri de cultură şi civilizaţie. În orice caz, datorită varietăţii de opţiuni politice existente, expunerile trebuie să fie imparţiale.

„Explozia de naţionalism din perioada actuală nu este specifică numai Americii”

FP: Articolele tale mai recente analizează amănunţit şi documentat activitatea administraţiei preşedintelui Donald Trump. Patriotismul american este perceput ca un factor care revine în forţă pentru consolidarea naţiunii. Crezi că naţiunea americană se află în pericol?
TD: Naţiunea americană s-a aflat în faţa mai multor răscruci de-a lungul istoriei sale, iar în prezent mai toţi analiştii conchid că suntem în faţa unei alte răscruci. Aşa-numita explozie de naţionalism din perioada actuală nu este specifică numai Americii, ci şi Europei, Rusiei şi unor părţi din Orientul Mijlociu şi Africa. Este adevărat însă că, datorită influenţei Statelor Unite în lume, evenimentele de aici au un rol de catalizator şi pentru alte regiuni.

FP: Efectul globalizării afectează şi identitatea americană?
TD: Fenomenul globalizării este important şi el afectează naţiunea americană, fie în mod pozitiv, fie în mod negativ. Depinde de punctul de vedere personal al fiecăruia. Într-o etapă timpurie, procesul de formare a naţiunii americane era descris prin expresia metaforică de „creuzet”, în care elemente diferite se combinau armonios într-o cultură comună. Ulterior, prin adoptarea multiculturalismului, accentul s-a pus mai puţin pe elementele comune ale diverselor grupuri şi mai mult pe elementele lor diferite. S-a ajuns la nivelul la care societatea americană arată acum ca un „castron de salată” (o altă expresie metaforică a sociologilor), iar elementele comune dintre grupurile care alcătuiesc naţiunea devin din ce în ce mai estompate. Pe acest fond, ca o contra-reacţie, elementele de naţionalism s-au recoagulat mai viguros în ultima perioadă.

„America este, în primul rând, o stare de spirit”

FP: Cum traduci sintagma „a fi american”?
TD: America este, în primul rând, o stare de spirit şi apoi este o ţară. Dacă America nu ar fi existat, ea ar fi fost, cu siguranţă, inventată. Pentru mine a fi american înseamnă racordarea la un set de valori care include credinţă în Dumnezeu, patriotism, spirit de liberă iniţiativă, muncă susţinută cu rezultate performante, drepturi individuale care nu aduc atingere drepturilor altora, precum şi spiritul individual de caritate.

 FP: Crezi că odată cu venirea la putere a administraţiei Trump se poate vorbi de o divizare împinsă până la secesiune a naţiunii, produsă de democraţi şi republicani?
TD: Societatea americană a avut perioade de divizare şi în timpul administraţiilor anterioare, iar acest fenomen nu este deloc nou. America a supravieţuit războiului, fie că a fost revoluţionar (1775-1783), de invazie (1812-1815, 1939-1945) sau civil (1861-1865). Unii vorbesc acum de un posibil „al doilea război civil”. Acum se profilează două tabere. Una apără dreptul constituţional la port-armă şi susţine războaiele Americii atunci când aceasta este ameninţată. Alta este antirăzboinică atunci când America luptă în afară şi belicoasă când este pace înăuntru. Astfel încât, în caz de conflict între cele două tabere, raportul de forţe mi se pare de la început inegal, iar rezultatul – uşor previzibil.

„Cred că viitorul aparţine României”

FP: Crezi că Statele Unite îşi exercită hegemonia în lume, iar rolul lor de partener loial le este pus în discuţie de unii aliaţi europeni, în general, şi de cei români, în special?
TD: Există această percepţie în rândul unora. Aş menţiona însă faptul că Statele Unite nu forţează pe nimeni să intre în vreo alianţă. Alianţele se constituie firesc, în funcţie de interesele specifice ale părţilor. Este adevărat că, datorită capacităţii militare proprii, de neegalat până acum, Statele Unite pot da această impresie multora, însă hegemonia nu (mai) este în vizorul actualei administraţii. Dimpotrivă, se poate spune că America însăşi se izolează, prin crearea unui zid de protecţie (legislativ, într-o primă fază, şi fizic într-o fază ulterioară) între ea şi cei din afară.

FP: Cum vezi viitorul României la intersecţia sferelor de influenţă din Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană şi Rusia? Există vreun risc potenţial vătămător la adresa României, aşa cum a existat el şi în trecut?
TD: Lumea este într-o continuă mişcare, generată de interesele naţionale ale fiecărei ţări, ele însele fiind într-o continuă evoluţie. În ceea ce priveşte România, de-a lungul istoriei ea şi-a ales aliaţii şi a avut de câştigat sau de pierdut (inclusiv teritorii), după împrejurări. În Europa, ultimul eveniment politic cu efecte tectonice a fost prăbuşirea comunismului, în anul 1989. În urma lui, anumite state şi-au încetat existenţa (Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, Iugoslavia), unele şi-au dobândit independenţa (fostele republici sovietice), altele şi-au mărit teritoriul prin unificare (Germania), iar altele şi-au menţinut status-quo-ul (ca România). Una peste alta, România a supravieţuit decent, având în vedere circumstanţele vecinilor. Bineînţeles că era loc şi de mai bine – mă refer la reunificarea cu Republica Moldova. Dar putea să fie loc şi de mai rău – de exemplu, o posibilă secesiune a Transilvaniei (gen Kosovo în fosta Iugoslavie). Viitorul, după cum am mai menţionat la început, pare că se îndreaptă pe o pantă naţionalistă. Pentru România, el poate aduce mult-aşteptata reunificare cu fosta regiune pierdută a Basarabiei. Rusia îşi urmăreşte şi ea interesele naţionaliste, dar sfera ei de influenţă nu poate afecta sferele comune de influenţă ale Statelor Unite şi ale Uniunii Europene, în cadrul cărora se află acum România. De asemenea, sfera de influenţă a Rusiei nu mai poate îngloba la nesfârşit nici zonele cu populaţie majoritară românească. Cred că viitorul aparţine României.

Tiberiu Dianu: Repere biografice
Absolvent al cursurilor de licenţă şi de masterat ale facultăţilor de drept de la universităţile din Bucureşti, Manchester (Marea Britanie) şi Washington, DC (American University). Studii de doctorat la universităţile din Bucureşti şi College Park (Maryland, SUA). Bursier al universităţilor din Strasbourg (Franţa) şi Oxford (Marea Britanie). Cursuri de specializare la universităţile din Miskolc (Ungaria) şi Varşovia (Polonia).
Consilier juridic, judecător şi consilier juridic principal la Ministerul Justiţiei din Bucureşti. Asistent şi lector universitar la facultăţile de drept de la Universitatea din Bucureşti şi universităţi particulare din acelaşi oraş. Cercetător ştiinţific principal la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. Profesor de lingvistică la Departamentul de Stat al SUA şi la şcoli guvernamentale şi particulare din zona metropolitană Washington, DC. Expert judiciar în probleme de drept româno-american.
Autor de cărţi şi articole de specialitate în drept, ştiinţe sociale şi politice, publicate în România, Statele Unite, Marea Britanie, Olanda, Ungaria ş.a. Laureat al Premiului „Andrei Rădulescu” al Academiei Române (1996) pentru cartea „Tranziţia şi criminalitatea” (1994).
Tiberiu Dianu locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit la medium.com/@tdianu.

19 COMENTARII

  1. Prin acest interviu sunt scoase în evidenţă calităţile unor români care au studiat în România şi şi-au continuat studiile la universităţi renumite din alte ţări. Aceştia îşi pun ţara într-o lumină necunoscută de alţii. Străinii aud rar de România, dar nu ştiu mare lucru despre această ţară.

  2. România este o ţară mică, dar bogată. Este o ţară necunoscută care naşte genii. Este o ţară cu oameni cu mult gust, rafinament şi pretenţii. Sunt români care locuiesc în America şi lucrează cu diplomaţi, în medii deosebite, şi care publică la nivel ridicat articole şi cărţi citite în toata lumea. Aceştia prezintă idei şi analize generale la nivel internaţional.

  3. Un articol – dialog, documentat si la un nivel stilistic impecabil. Ca locuitor in Montreal as dori sa citesc mai multi din productiile celor doi protagonisti in publicatia DVS.

  4. Un dialog ce ar putea servi drept exemplu pentru multi jurnalisti din Romania. Din pacate romanii sunt divizati. Guvernul roman are nevoie de diaspora doar la voturi.

  5. Dialogul ar trebui să dea de gândit celor ce trăiesc ca imigranţi şi să îşi pună întrebarea câteodată: cârei lumi aparţinem noi?

  6. Articolul, mai mult decât o convorbire între doi confraţi de breaslă si de camaraderie spirituală în diasporă, ne convinge că ar trebui să existe o bună relaţie între românii din afară şi cei din ţară. Felicitări!

  7. Dialogul confirmă interesul intelectualilor din diasporă pentru destinul lor. Oare vom sfârşi prin a fi încorporaţi si asimilaţi?

  8. Un articol ce ne prezintă o derulare de gânduri despre România şi destinul acesteia. Poate o cooperare între cele doua Românii, cea de acasă şi cea din extensie ar fi benefică şi ar revigora tonusul românilor. Ar fi interesant dacă cele doua lumi ar intra într-o reciprocitate naţională, nu naţionalistă.

  9. Ar putea fi un serial interesant şi poate pe viitor putem afla şi mai multe episoade din viaţa celor doi protagonişti. Felicitări!

  10. O întâlnire într-un dialog frăţesc, într-o lume depărtată de spaţiul natal, însă reiscată într-o nouă patrie a limbii române extinse peste ocean. Mulţumiri revistei pentru găzduire.

  11. O îmbinare internaţională de valori şi idei poate duce la o lume performantă, armonioasă, la pace şi înţelegere. Felicitări românilor din orice colţ din lume care îşi fac datoria faţă de ţară!

  12. România este o ţară care a născut genii în toate domeniile. Sunt români care lucrează în străinătate şi care îşi reprezintă cu onoare ţara de origine.

  13. Diaspora romana ar trebui sa functioneze pe valori morale si calitative, mai putin pe taclale balcanice.
    Un articol, exemplu de dialog nu voit sofisticat, elitist, ci concis, clar si plin de substanta.

  14. Interviul îmi place și este interesant, doar că. ..Aici, din perspectiva mea, încep problemele legate de rolul României. Nu întâmplător de 29 de ani suntem conduși de trădători, analfabeți și agramați. Suntem țara cu cele mai multe resurse naturale și bogății dintre țările foste socialiste ( comuniste) cum vrei să -i spui. După Franța, avem cel mai bun teren agricol. Jaful și distrugerea țării nu ar fi fost posibile dacă am fi avut politicieni și conducători competenți. Batjocura la adresa țării nu ar fi existat dacă nu ar fi fost distrus corpul de diplomați. Ce se întâmplă în țară nu se numește furt, ci distrugere, asasinat economic. Țara a devenit doar un teren cu resurse luate pe nimic, de către austrieci, americani, francezi, canadieni, ruși. Am mai spus și altă dată : am impresia de animal rănit atacat de șacali și hiene.

  15. A fi patriot semnifica nu ditirambi, vorbe goale. A fi roman semnitica a te diferentia prin munca onesta, plusvaloare si prin performante supreme.

  16. Un articol ce ar trebui citit si de cei ce intentioneaza sa fie prezenti la protestul anuntat pe 10 august, adic de catre romanii din diaspora.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

sixty seven + = 68