O analiză genetică sugerează că SARS-CoV-2 s-a răspândit rapid în lume la finalul anului trecut și că a suferit o serie de mici modificări genetice, care pot oferi indicii despre modul în care virusul se adaptează.

Un studiu al cercetătorilor de la Institutul de Genetică de la University College London (UCL) a descoperit aproape 200 de mutaţii genetice recurente ale noului coronavirus – SARS-CoV-2 – care demonstrează că acesta poate evolua pe măsură ce se răspândește în rândul oamenilor, informează Agerpres.

Potrivit autorilor, rezultatele demonstrează că o mare proporţie a diversităţii genetice la nivel mondial a SARS-CoV-2 este prezentă în toate ţările cele mai afectate. Acest lucru sugerează că virusul a fost transmis pe scară largă în jurul lumii de la începutul acestei epidemii.

Toți virușii suferă mutaţii în mod natural. În sine, acestea nu sunt un lucru rău şi până în prezent nu există nimic care să sugereze că SARS-CoV-2 suferă mutaţii mai rapid sau mai lent decât era de aşteptat. „Deocamdată nu putem spune dacă SARS-CoV-2 devine mai mult sau mai puţin letal şi contagios”, a declarat Francois Balloux, profesor la UCL şi cosemnatar al studiului.

Concluziile echipei de la UCL, publicate în jurnalul Infection, Genetics and Evolution, confirmă că virusul a apărut la sfârşitul anului 2019, înainte de a se răspândi rapid pe tot globul.

Studiul nu a putut confirma punctul de plecare exact al epidemiei.

Cercetătorii au analizat genomurile a peste 7.500 de mostre de virus de la pacienţi infectaţi la nivel mondial. Rezultatele se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi potrivit cărora virusurile SARS-CoV-2 au un strămoş comun de la sfârşitul anului 2019, sugerând că acesta a fost momentul în care virusul a trecut de la o gazdă animală la om.

Un studiu efectuat de cercetători francezi publicat la începutul lunii mai a descoperit că un pacient internat ca fiind suspect de pneumonie într-un spital din regiunea Paris la 27 decembrie, avea de fapt COVID-19. 27 decembrie înseamnă aproape o lună înainte ca Franţa să confirme primele cazuri și trei zile înainte ca autoritățile chineze să raporteze existența virusului pe 31 decembrie.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a afirmat că „nu este surprinzătoare” această descoperire şi a încurajat şi alte ţări să verifice arhivele medicale în căutarea unor cazuri datând de la sfârşitul anului 2019, adăugând că acest lucru va oferi „o perspectivă nouă şi mai clară” asupra pandemiei.

Cele 198 de mici modificări genetice identificate de studiu par să se fi produs în mod independent mai mult de o dată. Acestea pot oferi indicii despre modul în care virusul se adaptează şi pot ajuta în cadrul demersurilor de dezvoltare a medicamentelor şi vaccinurilor.

„O provocare majoră pentru înfrângerea virusurilor este aceea că un vaccin sau un medicament ar putea să nu mai fie eficiente dacă virusul a suferit mutaţii”, a precizat profesorul Balloux.

„Dacă ne concentrăm eforturile pe părţi ale virusului care sunt mai puţin susceptibile la mutaţii, avem o şansă mai bună de a dezvolta medicamente care vor fi eficiente pe termen lung”, a adăugat cercetătorul.

CITIȚI ȘI:

Antivirale pentru combaterea HIV: Lipsite de eficacitate împotriva COVID-19
Clorochina și hidroxiclorochina: Mai mult rău decât bine

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

+ forty three = forty six