de Yvan Allaire și Mihaela Fîrșirotu
În mod cert, guvernul Quebecului nu se arată foarte entuziast vizavi de planul federalului de a legaliza producția, vânzarea și consumul de canabis. Proiectul provincial de lege 157 încadrează acest consum și face tot posibilul pentru a-i limita problemele. Un lucru înțelept, căci nu este deloc lipsit de interes să chestionăm motivele pentru care guvernul Canadei dorește să asume un rol de pionier în acest domeniu.
CANABISUL ÎN ALTE PĂRȚI ALE LUMII
Singura țară care a legalizat producția și consumul recreativ al acestui drog este Uruguayul. Mai multe state americane au decriminalizat consumul de canabis, iar altele l-au legalizat, împreună cu producția. La nivel federal însă, atât producția cât și consumul său rămân activități criminale – o curioasă inversare a situației din Canada, unde guvernul federal impune provinciilor legalizarea acestui drog.
În Olanda, țară cu o solidă reputație privind libertatea moravurilor, consumul de canabis este ilegal, dar tolerat în cantități mici. În avangardista Suedie, adesea luată drept exemplu de Canada și Quebec, producția și consumul acestui drog sunt considerate acte criminale. Și nici Franța, țara tuturor libertăților, nu are în vedere legalizarea lor.
Un articol apărut recent în Le Monde (6 februarie 2018) a prezentat rezultatele unui studiu întreprins de Observatorul francez de droguri și toxicomanii (Observatoire français des drogues et des toxicomanies). Acestea au relevat că, în cazul tinerilor de 17 ani, consumul de canabis „scade capacitățile de memorare și învățare și poate, de asemenea, în caz de utilizare regulată, să însoțească sau să agraveze apariția tulburărilor psihiatrice. De exemplu, canabisul poate contribui, în unele cazuri, la dezvoltarea unei schizofrenii. Un consum susținut poate duce la un dezinteres privind activitățile obișnuite, la oboseală fizică și intelectuală, la dificultăți de concentrare și memorizare și la o stare depresivă.”
CITIȚI ȘI: Legalizarea canabisului în Canada. Zece lucruri de știut
Or, potrivit Statistique Canada (ianuarie 2018), consumatorii cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani reprezintă circa 19% din piața ilicită de canabis a Canadei. Acest lucru înseamnă că aproape o cincime dintre utilizatori nu au vârsta minimă necesară pentru a-și procura acest produs în mod legal (vârsta legală minimă pentru a cumpăra marijuana a fost stabilită de Ottawa la 18 ani, însă provinciile au ultimul cuvânt. În Quebec vârsta minimă a fost lăsată la 18 ani; în Ontario ea a fost ridicată la 19 ani – n.r.). Prin urmare, acești tineri fie că vor continua să se aprovizioneze de pe piața neagră, fie că vor apela la adulți ca să cumpere în locul lor, ceea ce constituie un fapt ilicit.
În ianuarie 2017, un foarte serios organism american, National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine, a efectuat o metaanaliză a tuturor studiilor publicate în domeniu pentru a examina suportul științific privind atât beneficiile cât și problemele legate de consumul non-medicinal al canabisului. Analiza a relevat că există o relație semnificativă („substatial evidence”) între consumul acestuia și riscul de accidente rutiere, apariția schizofreniei și a altor psihoze și o greutate mică a copilului la naștere.
Proiectul de lege 157, în actuala sa formă, impune multiple restricții în ceea ce privește publicitatea, promovarea, etalajul, sponsorizările și afișajul produselor pe bază de canabis, precum și constrângeri privind distribuția lor. Legea obligă instalarea unor afișe în punctele de vânzare care să avertizeze asupra efectelor novice ale canabisului. Ea prevedea, de asemenea, constituirea unui Fond de prevenție și cercetare în materie de canabis (Fonds de prévention et de recherche en matière de cannabis).
Proiectul de lege stipulează și că este interzis ca o persoană majoră să cumpere marijuana pentru un minor, nerespectarea acestei prevederi constituind o infracțiune pasibilă de o amendă cuprinsă între 500$ și 1.500$, sume ce se dublează în caz de recidivă. Este însă suficient pentru a bloca lucrativul comerț al revânzării de canabis către minori, mai ales ținând cont că vânzarea online este autorizată?
În ceea ce privește condusul sub influență, proiectul de lege 157 aduce numeroase modificări Codului de securitate rutieră, inclusiv posibilitatea ca un polițist să poată suspenda pe loc, pentru 90 de zile, permisul de conducere al unei persoane, dacă acesta are suficiente motive să creadă că respectiva persoană are capacitățile diminuate datorită canabisului sau combinației dintre canabis și alcool sau un alt drog.
GUVERNAREA SOCIETĂȚII QUEBECHEZE A CANABISULUI
Tot prin intermediul proiectului de lege 157, guvernul provincial creează Société québécoise du cannabis (SQC), o filială a Société québécoise des alcools (SAQ), entitate ce va fi singurul distribuitor autorizat pentru a vinde canabis populației.
Consiliul SAQ joacă un rol determinant în guvernarea SQC, numind președintele consiliului și directorul executiv (cu recomandarea consiliului SQC), precum și ceilalți membri ai consiliului SQC. Practic, consiliul SAQ devine patronul filialei SQC.
În același timp, pentru a putea supraveghea ce se întâmplă în cadrul consiliului SQC, guvernul încalcă principiile de bună guvernare stipulând că miniștrii de Finanțe, Sănătate și Securitate publică pot desemna fiecare câte un observator în acest consiliu. Observatorii pot participa la reuniuni, dar nu au drept de vot (Articolul 23.6). Ei au datoria să-și informeze miniștrii asupra deciziilor luate de consiliul SQC și, dacă vreunul dintre aceștia are obiecții, le poate comunica președintelui consiliului sau directorului executiv al SQC. Practic, miniștrii vor fi mai bine și mai rapid informați decât SAQ, organismul căruia SQC se supune – decât dacă consiliul SAQ nu numește câțiva dintre membrii săi în consiliul SQC, lucru ce nu este prevăzut de lege, dar nici interzis.
În aceste condiții, este clar că relațiile între consiliile SQC și SAQ vor fi problematice și ambigue, necesitând, de-o parte și de alta, foarte multă finețe și diplomație. În definitiv, pe umerii lor se vor afla uriașe responsabilități, precum stabilirea delicatului echilibru între obiective adesea contradictorii: o marjă de distribuție și deci un preț de vânzare care să elimine sursele ilegale din ecuație, fără însă a duce la o creștere a numărului de consumatori sau la un consum excesiv; o supraveghere adecvată a mijloacelor folosite pentru deservirea segmentului de piață al minorilor (15-17 ani); o negociere competentă a contractelor de aprovizionare astfel încât de bogăția generată de piața canabisului să beneficieze toți cetățenii, nu doar producătorii privați, șamd.
CITIȚI ȘI: La cine vor merge milioanele de dolari proveniți din canabisul legalizat?
