DOVLEACUL. Pe lângă faptul că este foarte autumnal, dovleacul este o excelentă sursă de fibre, de potasiu şi vitamina A, care stimulează activitatea globulelor albe şi regularizează creşterea şi diviziunea celulară. Îl puteţi coace la cuptor (miezul) sau rumeni uşor într-o tigaie cu puţin ulei, sare şi piper. Pentru o variantă dulce, puteţi găti dovleacul cu un pic de sirop de arţar, în stil foarte canadian.

SEMINȚELE DE DOVLEAC. Enumerăm seminţele separat deoarece ele sunt diferite din punct de vedere nutriţional de dovleacul propriu-zis, fiind foarte bogate în grăsimi şi uleiuri sănătoase. Presăraţi-le într-o tavă şi băgaţi-le la cuptor până devin aurii. Pentru o alternativă sănătoasă la trail mix-urile din comerţ încercaţi să le combinaţi cu merișoare uscate (cranberries) sau presărați-le în salata dvs. favorită.


SFECLA. Toate rădăcinoasele – de la sfeclă la morcovi, ţelină, gulii, rutabaga (hibrid între gulie şi varză) – sunt foarte hrănitoare şi nutritive toamna şi iarna. Sfecla abundă în acid folic (folate), vitamina C şi magneziu. Coaceţi-o la cuptor, asezonați-o cu puţin usturoi proaspăt şi rozmarin (de asemenea de sezon) sau tarhon şi serviţi-o cu nişte brânză de capră. Dar atenţie la nitraţi! Unele rădăcinoase au tendinţa naturală de a acumula nitraţii din sol, care, pe termen lung, pot fi cancerigeni. De aceea trebuie să ne asigurăm că legumele pe care le punem pe masă provin dintr-o agricultură ecologică, bine controlată.

VARZA. Nu există toamnă fără varză și conopidă, proaspete sau murate. Aceste legume fac parte din familia cruciferelor, alături de broccoli, kale, varza de Bruxelles, ridichile, napii, rapini, creson și arugula (roquette). Consumul regulat de crucifere este asociat cu o reducere importantă a riscului mai multor tipuri de cancer – cel de plămâni (chiar și în cazul fumătorilor), de vezică și de prostată, dar și a cancerelor de colon, stomac și sân, potrivit unor studii mai recente. Cea mai bună metodă de a beneficia de efectele anticancerigene ale cruciferelor este de a le mânca crude, murate, gătite la vapori sau soté. Evitați-le sub formă congelată, căci albirea lor (blanching) la temperaturi înalte necesare conservării dezactivează substanțele benefice pentru sănătate.

ROȘIILE. Sunt o potențială armă împotriva mai multor tipuri de cancer – de sân, de plămâni și endometrial – dar în special de prostată. Nuanța roșie a acestui fruct este dată de licopen, un puternic antioxidant despre care se crede că ar putea opri dezvoltarea tumorilor și împiedica răspândirea cancerului prin stimularea sistemului imunitar. Pentru a beneficia de această substanță se recomandă consumul de roșii atât în stare crudă, cât și gătite. De altfel, cele mai multe beneficii le au roșiile gătite (sosul de paste, de exemplu), deoarece procesul de încălzire sporește cantitatea de licopen pe care organismul o poate absorbi.

MERELE. Sunt de atât de multe soiuri, încât este imposibil să nu găsiți cel puţin unul care să vă placă. Merele sunt bogate în fibre şi reprezintă o foarte bună sursă de vitamine, precum A şi C. Atenţie totuşi, an de an Environmental Working Group (SUA) pune merele pe lista fructelor pline de pesticide (The Dirty Dozen List), aşa că gândiţi-vă să le cumpăraţi organice. Încercaţi, de asemenea, să le mâncați mai puţin în plăcinte şi tarte şi mai mult crude, pentru a beneficia de toate calităţile lor nutritive. Pentru o gustare simplă, consistentă şi delicioasă, delectaţi-vă cu câteva felii de măr şi brânză (cheddar, gouda, fontina, orice Bleu).

PERSIMONUL. O plăcere pentru ochi şi o încântare pentru simţul olfactiv şi papilele gustative, acest fruct de origine japoneză, de un portocaliu intens şi cu o formă similară roşiei, reprezintă o foarte bună sursă de vitamina C, manganese, potasiu. E foarte important să le alegeţi coapte şi moi – sezonul lor este la sfârşitul lui octombrie, începutul lui noiembrie. Altfel, gustul vă poate dezamăgi. Le puteţi savura ca atare, adăugate în iaurturi, naturale sau uscate.


RODIILE (pomegranate). Au un conţinut mare de antioxidanţi, fibre, potasiu şi vitamina C. Sunt fructe cu un gust caracteristic, asezonat cu note de tanin (taninul este un compus vegetal cu gust astringent, care contribuie la gustul specific vinului și multor ceaiuri). Rodia bună de mâncat, mai puțin taninată, este cea care are coaja ușor ștearsă, cu urme albe, nu de un roșu puternic. Cele foarte roșii sunt foarte acre, putând fi folosite în salate. Se pot mânca bobiţă cu bobiţă, inclusiv sâmburii, sau se pot bea sub formă de suc, foarte popular în Orientul Mijlociu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

nine + one =