În data de 20 noiembrie 2023, la vârsta de 92 de ani, a încetat din viață bine-cunoscuta scriitoare, traducătoare și pictoriță Ionela Serafimi Manolescu (n. 17 mai 1931). Activă în cadrul comunității române de la Montreal, la Clubul de Aur, Cenaclul Eminescu și Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, la întâlnirile cărora a participat până în 2019, Ionela Manolescu a lăsat în urmă o însemnată operă literară franco-română, compusă din poezie, eseuri, studii literare și minuțioase traduceri din operele marilor poeți François Villon, Mihai Eminescu și Émile Nelligan.
Spirit viu și debordând de creativitate, Ionela Manolescu s-a remarcat și ca artistă plastică, expunând în nume personal şi în expoziţii colective, în galerii şi muzee, ca de pildă la Galeria Galateea din Bucureşti, Galeria Odeon din Paris sau Salonul de Expoziţii de la Cité Internationale des Arts din Paris. Lucrările sale figurează în colecții publice şi muzee din Franţa, Germania, Japonia și Quebec, mai cu seamă la Muzeul Civilizaţiilor din oraşul Hull.
În România Ionela Manolescu a fost profesoară, timp de mai mulți ani, de Literatura şi Limba franceză. A lucrat şi ca filolog la Institutul de lingvistică al Academiei Române, colaborând la redactarea primului dicţionar francez-român, precum şi ca bibliograf (secția periodice străine) la Biblioteca Academiei Române. În paralel, ea a depus şi o muncă de istoric şi critic de artă, publicând studii şi articole în ziare şi reviste din țară.
Reușind să scape regimului opresiv de la București, a plecat în Franța, unde a studiat literatura franceză la Sorbona (Paris). Odată stabilită în Montreal în 1978, își încheie studiile doctorale la Universitatea McGill în Literatură franceză (Evul Mediu şi Renașterea). Profesoară de literatură, ea a colaborat, în timpul studiilor doctorale de la McGill, la redactarea unei istorii a poeziei din Quebec.
Pe întreaga durată a vieții sale adulte s-a dedicat poeziei franceze, atât în plan creator, de la ludic la sacru, cât și în plan formal, al ermetismului și al versului figurativ. S-a remarcat în mod special prin contribuția sa la descifrarea scrierilor lui François Villon, a ceea ce este cunoscut ca „limbajul jobelin al lui Villon” sau „Codul lui Villon”, jobelin fiind numele unui dialect francez mai puțin cunoscut din acea epocă. Astfel, Ionela Manolescu este recunoscută de cele mai mari universități din lume ca prima scriitoare care a descifrat și redat literaturii franceze moderne jargonul jobelin al lui François Villon.
O altă lucrare remarcabilă este traducerea cvasi-completă a operei nelliganiene în limba română, Émile Nelligan fiind considerat nu numai cel mai mare poet al Quebecului, dar și cel mai mare poet de limba franceză din afara Franței. Pentru realizarea acestui volum, Ionela Manolescu s-a aplecat și asupra corespondenței marelui poet quebechez cu familia sa, în care a descoperit tangențe ale poetului cu Regina Elisabeta I a României (căreia i-a dedicat o poezie), poetă și ea și mare susținătoare a breslei poeților din timpul său.
Traducerea în franceză a unor poezii de Mihail Eminescu, printre care și Luceafărul, a așezat-o definitiv printre cei mai de seamă traducători români contemporani. De altfel, abordând operele acestor importanți poeți (Villon, Nelligan și Eminescu), Ionela Manolescu a ajutat la răspândirea unor valori inestimabile ale literaturii universale.
Iată o listă (non exhaustivă) a lucrărilor sale literare publicate în cei peste 40 de ani de activitate, la edituri prestigioase precum Guérin şi Humanitas, iar mai apoi ca auto-editoare:
„Sang tzigane”, Montreal, Guérin, 1984
„Villon en français moderne. Les Onze ballades du jargon et jobelin”, Montreal, Guérin, 1980
„Poèmes et lavis”, Montreal, Humanitas nouvelle optique, 1989
„Les Bons mots de Bouznou l’ours”, Montreal, Humanitas nouvelle optique, 1990 – carte scrisă împreună cu soțul său, Aurel Manolescu
„Nostradamus: les Centuries”, Montreal, Guérin littérature, 1991
„Hyperion, Poèmes symboles”, auto-editare, Montreal, 2011
„Poezii de Émile Nelligan – Traducere în limba română”, auto-editare, Montreal, 2012
Amintim și faptul că în 2018, Ionela Manolescu a făcut o importantă donație de cărți la Universitatea McGill, la secția franceză de carte rară, cuprinzând 11 titluri din creația ei literară, iar în 2021 o donație la Biblioteca Universitară din București.
În încheiere, două citate dintr-un interviu acordat de această însemnată personalitate a exilului românesc pentru cartea „Convorbiri cu personalități românești din Montreal I” (autoare Eva Halus și Veronica Balaj), care ulterior a fost publicat și în Accent Montreal. Aceste citate ilustrează perfect cele două mari coordonate ale vieții Ionelei Manolescu – arta și libertatea:
„Chiar dacă vremurile au fost vitrege, chiar dacă multe bunuri ne-au fost confiscate, ne-am descurcat. Deşi am trecut prin încercări grele, aveam bogăţia spirituală şi culturală răsădite în mine din copilărie. Asta nu mi-o putea lua nimeni. Vă asigur, după cele trăite, că arta e salvatoare. Arta îl poate salva pe om de la prăbușirea interioară.
(…) M-am simţit întotdeauna un spirit universal valabil. Sunt un om al Universului! Sunt şi am rămas mereu un spirit liber. Mi-am urmat propria-mi voce interioară. Am căutat alte drumuri, geografia mea interioară trebuia să găsească un loc unde se putea desfăşura. Îmi spunea imperios că trebuia să plec în alte părţi ale lumii.”
Material realizat în colaborare cu Eva Halus, scriitoare și pictoriță, care a urmărit îndeaproape activitatea de creație a Ionelei Manolescu, fiindu-i și un mare sprijin în ultimii ani ai vieții.
