Arrow, un jet conceput și fabricat în Ontario în anii ’50, ar fi putut deveni cel mai rapid avion din lume, făcând din Canada un lider mondial al industriei aviatice, dacă fabricarea sa n-ar fi fost brusc întreruptă iar schițele și machetele complet distruse. Cine a ordonat distrugerea acestui avion atât de promițător? Nimeni din guvern sau armată nu a revendicat până în ziua de azi responsabilitatea acestui ordin. Există însă tot felul de teorii. Una urcă până la cele mai înalte sfere ale puterii.

Pe 25 martie 1958, faimosul avion Avro Arrow a efectuat primul său zbor de încercare. O bijuterie de „mașină zburătoare”, jetul era fabricat de A.V. Roe Canada, cunoscută ca Avro, a treia cea mai mare companie a țării. Tehnologia sa era de ultimă oră la acea vreme, putând atinge o viteză de aproape trei ori cea a sunetului și o altitudine de aproape 18,300 de metri (60,000 de picioare).

Euforia acestui prim zbor ce ar fi trebuit să marcheze o nouă eră pentru Canada s-a stins însă rapid: la doar câteva luni după, proiectul Arrow a fost suprimat de guvernul federal. Mai mult, și mai uimitor, orice urmă a acestui excelent aparat de zbor a fost distrusă – machete, planuri, schițe, absolut tot.

Decizia este una foarte controversată și-n ziua de azi iar numele autorului ordinului de distrugere rămâne încă un mister. Avro Arrow a ajuns să simbolizeze un potențial tehnologic și inovativ neîmplinit al Canadei. Un abandon care a devastat industria aerospațială și știrbit mândria națională canadiană, căci Avro Canada se afla foarte sus în topul mondial al companiilor aeronautice și avea mai multe proiecte îndrăznețe.

DE CE A FOST SUSPENDAT PROIECTUL ARROW?
La vremea respectivă, guvernul federal era unul conservator. Prim-ministru era John Diefenbaker (1957-1963), un tip care a scris istorie în bine și în rău pentru Canada: în bine pentru îndârjirea sa privind acordarea drepturilor civile pentru toți cetățenii țării, care a dus la adoptarea, în 1960, a Canadian Bill of Rights, prima lege federală canadiană menită să protejeze drepturile și libertățile fundamentale ale omului, și la extinderea dreptului de vot (la nivel federal) a membrilor Primelor Națiuni; în rău pentru desființarea Avro Arrow.

Motivul oficial invocat de guvernul Diefenbaker a fost că Arrow era mult prea scump și nu (mai) justifica banii – milioanele plătitorilor de taxe.

Lipsă de viziune, spun unii: guvernul dorea banii pentru alte proiecte așa că a lansat tot felul de motive pentru a suprima Arrow. Moment nepotrivit și ghinion, spun alții. CF-105 (numele său oficial) a fost conceput ca un interceptor cu rază lungă de acţiune, menit să intercepteze și să distrugă bombardiere sovietice. Numai că exact în ziua în care Arrow a ieșit de pe linia de producție – 4 octombrie 1957 – URSS a lansat Sputnik, câștigând un avantaj imens în cadrul Războiului Rece ca prima națiune ce a pus un obiect făcut de om în orbită. Arrow era pe cale să devină cel mai rapid avion din lume, însă ce folos căci Sputnik a schimbat contextul internațional, deplasând atenția statelor angrenate în Războiul Rece de la bombardiere convenționale spre arme atmosferice precum rachetele balistice intercontinentale.

Și mai era și NORAD (North American Aerospace Defense Command). Inițial, negocierile pe care Canada, sub guvernul liberal al lui Louis St-Laurent, le-a purtat cu SUA privind aderarea la NORAD includeau achiziționarea de către U.S. Air Force a avioanelor de luptă Arrow. Numai că Diefenbaker, odată ajuns la putere, a decis să se alăture americanilor în NORAD ignorând negocierile anterioare. O decizie controversată, căci primul ministru nu și-a consultat cabinetul; o decizie care a ridicat chestiunea suveranității naționale a Canadei și a stârnit îngrijorări privind angajamentul guvernului vizavi de Arrow.

NORAD-ul era axat pe implementarea a două noi sisteme: sistemul de apărare aeriană SAGE (Semi-Automatic Ground Environment) și rachetele sol-aer Bomarc. Arrow a fost dat la o parte. Și, spre marea surprindere a americanilor, când au anunțat că nu mai sunt interesați de avionul canadian, Diefenbaker nu a protestat.

CE-AR FI PUTUT SĂ FIE
Distrugerea CF-105 Arrow s-a dovedit a fi o lovitură mortală pentru compania Avro și un serios pas înapoi pentru industria aerospațială canadiană.

Nu puțini sunt cei care cred că dacă această companie ar fi fost lăsată să-și continue proiectele, Canada ar fi avut un om pe Lună. Avro avea un departament de design top secret unde se imaginau cele mai avangardiste proiecte spațiale, desprinse parcă din cărți de science fiction: de la farfurii zburătoare (The AvroCar), la un rover lunar și la un camion „plutitor” (hovering truck).

Nu e de mirare deci că inginerii de la Avro au fost în mare parte recrutați de NASA, contribuind substanțial la toate proiectele americane spațiale, inclusiv Apollo. Inginerii canadieni au dus un om pe Lună, doar că acesta nu a fost din țara frunzei de arțar…

Alte creiere luminate de la Avro au plecat să lucreze la fabricarea Concordului, punându-și amprenta în aviația high mach.

O FRUMOASĂ TEORIE A CONSPIRAȚIEI
Când în februarie 1959 guvernul a hotărât încetarea fabricării avionului Arrow, ordinul de suspendare a fost necruțător: totul, de la linia de asamblare, la sculele montate pentru fabricarea pieselor, la motoare, corpuri de avioane, planuri sau machete, a fost distrus. Cinci Arrow fuseseră construite până în acel moment, al șaselea era în proporție de 93% finalizat, iar alte câteva se aflau în diverse stadii de asamblare.

Se spune că ordinul de distrugere ar fi fost motivat de teamă că informațiile secrete ale acestui proiect ar fi putut încăpea pe mâna sovieticilor. RCMP-ul avea bănuieli că Avro fusese infiltrată de un spion rus (lucru parțial confirmat de Arhivele Mitrokhin ).

Legenda spune însă că Air Marshal Wilfred Curtis, care făcea parte din conducerea Avro și care a fost supranumit „părintele aviației canadiene de după război”, a ignorat ordinul guvernului și a salvat unul din cele cinci avioane Arrow, păstrându-l pentru posteritate. Teoria a fost alimentată de un interviu pe care acesta l-a acordat în 1968, în care a fost întrebat direct dacă zvonurile existenței unui Arrow intact undeva în lume sunt adevărate. Curtis a răspuns că … nu vrea să răspundă la o astfel de întrebare, dar că dacă ar fi adevărat, n-ar fi prea bine ca o astfel de revelație să apară în presă.

Această teorie apare în mini-serialul The Arrow, produs în 1997 de CBC și recompensat cu numeroase premii, a cărei vizionare vi-o recomand (îl puteți găsi pe YouTube).

CITIȚI ȘI:

Cum au devenit femeile „persoane” în Canada
Votul în Canada: de la privilegiu la drept
Remembrance Day: O zi pentru a onora sacrificiul soldaților căzuți

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

seven + 1 =